Limitarea consumului de zahăr în primele 1.000 de zile de viață – de la concepție până la împlinirea vârstei de doi ani – ar putea duce la o îmbătrânire biologică mai lentă și la un risc mai scăzut de cancer, vizibil chiar și peste cinci decenii, potrivit unui studiu recent.

Cercetarea, publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, a analizat modul în care aportul de zahăr din primii ani de viață influențează starea de sănătate la vârsta adultă, folosind date de la peste 64.000 de participanți din UK Biobank, născuți între 1951 și 1956.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au folosit un „experiment natural” oferit de istoria Marii Britanii postbelice: încheierea raționalizării zahărului, în septembrie 1953. Odată ridicate restricțiile, consumul mediu zilnic de zahăr la nivel național aproape s-a dublat — de la circa 41 de grame la 80 de grame — în timp ce consumul altor alimente de bază a rămas relativ constant, potrivit datelor istorice din National Food Survey, citate în studiu.

Autorii au comparat persoanele care au trăit primele 1.000 de zile de viață în perioada raționalizării zahărului cu cele concepute după încheierea acestei politici, urmărind apoi incidența cancerului înregistrată aproximativ cinci decenii mai târziu. Rezultatele au arătat că persoanele care au petrecut o parte mai mare din primii lor ani de viață sub raționalizarea zahărului au avut, la maturitate, rate mai scăzute ale mai multor tipuri de cancer, printre care cel hepatic, rectal, pulmonar, de prostată și de sân.

Aceleași persoane au prezentat și telomere leucocitare mai lungi — structurile protectoare de la capetele cromozomilor, care în mod normal se scurtează odată cu înaintarea în vârstă — o diferență echivalentă cu aproximativ doi ani mai puțin de îmbătrânire biologică. De asemenea, ele aveau niveluri mai scăzute de granzimă B, o proteină asociată cu activarea imunitară de lungă durată și cu inflamația cronică.

O „amprentă” biologică – și un obicei alimentar care persistă

Autorii studiului au identificat două mecanisme posibile prin care aceste beneficii s-ar putea explica pe termen lung: o amprentă biologică timpurie și formarea unor obiceiuri alimentare durabile.

Chiar și la cinci decenii de la încheierea raționalizării, adulții care își petrecuseră primii ani de viață sub restricții privind zahărul continuau să consume mai puțin zahăr și să aibă o alimentație mai sănătoasă și mai variată.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost persistența acestor efecte. Ne-am putea aștepta ca alimentația din copilărie să conteze pentru sănătate, dar diferențele de expunere la zahăr din doar primele 1.000 de zile de viață se regăseau, la aproximativ cinci decenii distanță, atât în dieta oamenilor, cât și în markerii lor biologici, a declarat pentru Fox News Digital Weilong Zhang, autorul studiului, cercetător la Universitatea Cambridge.

Acest lucru sugerează că primii ani de viață ar putea reprezenta o perioadă deosebit de importantă nu doar pentru dezvoltarea biologică, ci și pentru formarea unor preferințe alimentare de lungă durată, a adăugat cercetătorul.

Reacții din partea specialiștilor în oncologie

Dr. Brian Slomovitz, director adjunct al Sylvester Comprehensive Cancer Center din cadrul Mount Sinai Medical Center din Miami Beach, a descris cercetarea drept „un studiu excelent pentru generarea de ipoteze”.

Consumul de zahăr este ceva ce ne îngrijorează de mult timp… în special din cauza inflamației și a modului în care aceasta poate contribui la apariția unor forme de cancer, a explicat el pentru Fox News Digital, precizând că nu a fost implicat în cercetare.

Dr. Marc Siegel, analist medical senior al Fox News, a notat că un consum ridicat de zahăr a fost asociat anterior cu perturbări metabolice, rezistență la insulină și inflamație cronică — factori care pot contribui la riscul de îmbolnăvire. Potrivit lui Siegel, ratele mai scăzute de cancer observate în studiu sunt compatibile cu ipoteza că expunerea redusă la zahăr în perioada timpurie, alături de o alimentație mai sănătoasă la maturitate, ar fi jucat un rol.

Limitele unui „experiment” din anii ’50

Totuși, mai mulți oncologi neimplicați în cercetare atrag atenția asupra limitelor inerente unor astfel de „experimente naturale” bazate pe date vechi de decenii. „Vorbim despre anii 1950, așa că evident există anumite limite legate de colectarea datelor din acea perioadă”, a subliniat Slomovitz. „În al doilea rând, numerele sunt foarte, foarte mici. Pentru majoritatea tipurilor de cancer analizate, au fost înregistrate mai puțin de 100 de cazuri… să arăți o scădere de 70% mi se pare, probabil, o concluzie destul de ambițioasă.”

Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube