Viitura care a lovit luna trecută zona de la granița dintre Nepal și China a fost favorizată de o combinație de factori climatici și geologici, iar încălzirea globală a avut un rol important, potrivit unui studiu publicat joi de World Weather Attribution și citat de AFP.
Pe 26 august, o masă de gheață și rocă s-a desprins de pe muntele Langtang Lirung. Materialul a provocat o viitură formată din apă, gheață și resturi, care a coborât prin văi și a distrus numeroase zone aflate pe traseu.
Cercetătorii susțin că nu un singur fenomen meteorologic extrem a provocat tragedia. Ei indică o serie de modificări produse în timp, printre care temperaturile mai ridicate, retragerea ghețarilor și degradarea permafrostului.
Temperaturile record au accentuat vulnerabilitatea muntelui
Potrivit studiului, lunile iulie și august 2026 au fost cele mai calde înregistrate până acum în regiune. În plus, cantitatea mare de zăpadă căzută la sfârșitul anului 2025 a contribuit la creșterea volumului de apă rezultat din topire.
Hidrologul Walter Immerzeel, de la Universitatea din Utrecht, a explicat că zona a trecut prin „schimbări fundamentale și ireversibile”. Retragerea ghețarilor și a permafrostului a redus stabilitatea versanților.
„Concluzionăm că această pantă era vulnerabilă din punct de vedere geologic, probabil parțial din cauza cutremurului din 2015, și că această fragilitate a fost amplificată de retragerea ghețarului și a permafrostului”, a declarat Immerzeel.
Nepalul a fost afectat în 2015 de un cutremur cu magnitudinea 7,8.
Climatologa Friederike Otto, de la Imperial College din Londra, a subliniat rolul schimbărilor climatice:
„Nu există nicio îndoială că schimbările climatice sunt unul dintre motoarele” dezastrului.
Bilanțul tragediei și măsurile propuse
Viitura de pe râul Bhote Koshi a provocat peste 1.400 de morți în Nepal, iar 6.150 de persoane sunt încă date dispărute. În China, presa de stat anunță 43 de morți și 519 persoane dispărute.
Manjeet Dhakal, de la Climate Analytics South Asia, a descris tragedia drept „un avertisment dur cu privire la riscurile tot mai mari pe care încălzirea rapidă a Himalayei le reprezintă pentru populație”.
Guvernul nepalez estimează costurile reconstrucției la 4,78 miliarde de dolari.
Pentru reducerea riscurilor, Walter Immerzeel propune realizarea „unui fel de hărți regionale pentru a identifica coridoarele cu hidroenergie puternică și un număr mare de infrastructuri, orașe și sate”.
„Acest lucru ne-ar permite să identificăm o serie de zone cu risc ridicat” care ar putea intra într-un sistem de supraveghere.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
