Joël Le Scouarnec, un fost chirurg francez în vârstă de 74 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru violarea sau agresarea sexuală a 299 de victime – majoritatea copii – în ceea ce este considerat cel mai mare proces de pedofilie din istoria Franței.
Faptele, comise între 1989 și 2014, au fost descoperite abia în 2017, când Le Scouarnec a fost arestat pentru abuzul asupra unei fetițe de șase ani, vecina sa. Investigația a scos la iveală caiete negre în care acesta își nota detaliat abuzurile, multe dintre ele comise asupra pacienților săi minori, chiar în timpul intervențiilor medicale.
Victimele aveau, în medie, 11 ani. Unele nu-și aminteau abuzurile până la ancheta poliției, care le-a informat că apar în însemnările chirurgului. Multe au suferit traume profunde, tulburări de sănătate mintală sau simptome inexplicabile ani de zile.
În timpul procesului, Le Scouarnec a recunoscut toate acuzațiile și a cerut să nu i se acorde indulgență: „Sunt un pedofil și un violator de copii. Nu mai pot să mă privesc la fel.”
Procurorii au cerut pedeapsa maximă, iar instanța a decis ca două treimi din sentință să fie executate obligatoriu, pentru a preveni recidiva. Un magistrat a remarcat că, în SUA, faptele ar fi atras o pedeapsă de peste 4.000 de ani de închisoare.
Cazul a stârnit un val de indignare și a scos la iveală o serie de eșecuri sistemice – de la spitale și autorități sanitare, până la politicieni – care au permis ca Le Scouarnec să abuzeze nestingherit timp de aproape trei decenii. Multe victime au criticat modul în care instituțiile au „pasat responsabilitatea” și au încercat să mușamalizeze cazul.
„Nu voiam capete căzute, voiam doar să fie recunoscută disfuncția sistemului”, a declarat Louis-Marie, o victimă care a depus mărturie în instanță.
Prima victimă care și-a făcut publică identitatea, Amélie Lévêque-Merle, a transmis un mesaj de curaj: „Trebuie ca rușinea să treacă de partea celor vinovați. Noi nu mai avem de ce să ne ascundem.”
Oportunități ratate de a-l opri pe cel mai prolific pedofil din Franța
1996 – 2000: Familia nu a depus plângere
Le Scouarnec susține că soția sa știa despre presupusele abuzuri încă din 1996, lucru pe care aceasta îl neagă. Ancheta a relevat că, în anul 2000, una dintre nepoatele sale i-a mărturisit mamei că a fost violată de „unchiul” ei. Mama a confruntat fratele (Le Scouarnec), care a recunoscut faptele, însă nu a fost depusă nicio plângere penală.
2005: Condamnare cu suspendare
În 2004, poliția a descins la domiciliul lui Le Scouarnec, lângă Vannes, după ce cardul său bancar fusese folosit pe un site de pornografie infantilă. În 2005, a primit o pedeapsă de patru luni de închisoare cu suspendare, fără obligația de a urma tratament și fără interdicția de a mai practica medicina.
2006: Spitalul este informat despre condamnare
În 2006, un psihiatru de la spitalul Quimperlé, unde lucra Le Scouarnec, a alertat conducerea privind condamnarea acestuia și „periculozitatea” sa. Mai multe instituții și directorul spitalului Jonzac au fost informați, dar Le Scouarnec a continuat să profeseze.
APRILIE 2017: Plângere la poliție
În aprilie 2017, o vecină a depus o plângere la poliție, acuzându-l pe Le Scouarnec de exhibiționism în fața fiicei sale de șase ani. Fetița a declarat ulterior că a fost și violată digital, fapt confirmat de un examen ginecologic.
MAI 2017: Recunoaște abuzul asupra unei nepoate
În mai 2017, chirurgul a fost arestat, inculpat și încarcerat după ce poliția a găsit în locuința sa păpuși și accesorii cu caracter sexual, 300.000 de imagini de pornografie infantilă și jurnale intime. În fața judecătorului, a recunoscut că primul „atingere” a avut loc în 1985-1986 asupra uneia dintre nepoatele sale.
OCTOMBRIE 2020: Ancheta dezvăluie aproape 300 de victime
În octombrie 2020, Le Scouarnec a fost pus sub acuzare într-un al doilea dosar. Pe baza jurnalelor în care nota cu meticulozitate numele victimelor și descrierea agresiunilor, ancheta a scos la iveală aproape 300 de victime între 1986 și 2014, cu o vârstă medie de 11 ani.
Le Scouarnec a fost semnalat de FBI în 2004 pentru accesarea de imagini cu abuzuri asupra copiilor online, în timp ce lucra în Lorient, un oraș din Bretania. Un an mai târziu, un tribunal francez i-a dat o pedeapsă de patru luni de închisoare cu suspendare și o amendă de 90 de euro (aproximativ 75 de lire sterline).
„Audierea a durat 40 de minute, iar instanța nici măcar nu l-a întrebat ce profesie are și dacă este în contact zilnic cu copii”, a declarat Marika Mathieu, autoarea unei cărți de investigație despre acest caz.
Până atunci, Le Scouarnec se mutase deja în orașul Quimperlé, aflat la aproximativ 20 de kilometri distanță, unde a fost primit cu brațele deschise, ca ajutor medical de care era mare nevoie.
Thierry Bonvalot, un psihiatru care a lucrat cu Le Scouarnec, a tras un semnal de alarmă în 2006, după ce a aflat de condamnarea acestuia. El a scris către Ordinul Medicilor – instituția care reglementează profesia medicală în Franța – punând sub semnul întrebării capacitatea lui Le Scouarnec „de a rămâne complet calm când tratează copii mici”, având în vedere „antecedentele sale judiciare”.
Ordinul l-a convocat pe Le Scouarnec pentru o scurtă întâlnire, dar nu a luat nicio măsură, după ce acesta a pus totul pe seama unor „probleme conjugale”. „Consiliul a decis în unanimitate că deținerea de pornografie infantilă nu reprezintă o problemă profesională”, a spus Marika Mathieu.
„Cartoful fierbinte a trecut apoi prin șase sau șapte instituții diferite și nu s-a făcut nimic.”
Un raport care punea sub semnul întrebării aptitudinile morale ale lui Le Scouarnec de a practica medicina a ajuns la Ministerul Sănătății în 2007, însă, din nou, nu s-a luat nicio măsură.
În schimb, spitalul l-a promovat pe Le Scouarnec în funcția de șef al secției de chirurgie, directorul descriindu-l drept un medic „serios și competent”, cu „relații excelente atât cu pacienții și familiile acestora, cât și cu personalul”.
Le Scouarnec a continuat să lucreze în Bretania, apoi s-a mutat la Jonzac, în sud-vestul Franței, în 2008, unde a rămas până la pensionare și, ulterior, arestarea sa în 2017.
În 2020, Le Scouarnec a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru violarea vecinei sale de șase ani, dar și pentru violul și agresarea sexuală a două dintre nepoatele sale, când acestea erau copii în anii 1980 și 1990, precum și pentru abuzul asupra unei paciente de patru ani. Dar acestea s-au dovedit a fi doar vârful aisbergului.
Cazul a reaprins apelurile pentru reformarea codurilor de etică medicală din Franța, despre care criticii spun că descurajează medicii să raporteze abuzurile. Cei care vorbesc riscă sancțiuni legale pentru încălcarea regulilor de „fraternitate profesională”.
Louis-Marie și aproximativ 50 de alte victime au format un grup de campanie care face presiuni asupra autorităților franceze să ia măsuri. Grupul a pus sub semnul întrebării de ce nu a fost înființată o comisie parlamentară, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri de abuz mediatizate.
Mulți dintre ei se întreabă, având în vedere atrocitatea crimelor: de ce întreaga lume cunoaște numele lui Gisèle Pelicot, dar nu și pe cel al lui Joël Le Scouarnec?
Frédéric Benoist, avocat care reprezintă organizația de protecție a copilului La Voix de L’Enfant („Vocea Copilului”), a declarat că lipsa unei acoperiri mediatice mai intense ar putea fi explicabilă prin faptul că fostul chirurg „și-a recunoscut vina pentru toate acuzațiile după doar câteva săptămâni”.
Alții au susținut că în cazul Le Scouarnec nu a existat o victimă simbol, așa cum a fost Gisèle Pelicot în alt caz foarte mediatizat, iar procesul a fost considerat exemplar prin comparație, avocații apărării fiind mult mai respectuoși față de reclamanți.
Pentru Myriam Guedj-Benayoun, avocată care reprezintă opt dintre victimele lui Le Scouarnec, motivul ar putea fi unul mai întunecat: „Trăim într-o stare de negare colectivă în ceea ce privește abuzurile asupra copiilor.”
Ar putea acest proces să schimbe lucrurile?
„Există speranță, desigur, dar este slabă, având în vedere că nicio instituție nu a ieșit public să își asume responsabilitatea. Niciuna,” a declarat ea pentru The Telegraph.
„Nici măcar în ziua de azi nu a fost înființată o comisie de anchetă. Dacă în loc de un doctor am fi avut în față un preot, poate că reacția ar fi fost alta.
Dar când vine vorba de profesia medicală, aceasta este ultra-protejată și nu trebuie să deranjezi ordinea.”
Yannick Neuder, ministrul francez al sănătății, a promis acțiuni în urma verdictului.
„Dincolo de această hotărâre judecătorească, trebuie să acționăm, iar eu voi colabora cu ministrul justiției pentru a ne asigura că o astfel de situație nu se va mai repeta,” a declarat el pentru France Info.
„Și că nu vom mai ajunge niciodată în punctul în care pacienții și copiii vulnerabili, fie în comunități locale, fie în altă parte, să fie expuși prădătorilor sexuali.”
