Statele Unite își propun să trimită pe Lună un reactor nuclear până la sfârșitul anului 2030, în timp ce Rusia și China lucrează la un proiect similar, cu termen pentru 2036. Competiția are loc pe fondul planurilor marilor puteri de a construi baze lunare și de a exploata resursele satelitului natural al Pământului.
La sfârșitul lunii august, NASA a solicitat contractorilor să pregătească un reactor capabil să reziste transportului spațial și să funcționeze fără intervenție umană în apropierea polului sud lunar.
Potrivit The New York Times, agenția americană urmărește ca reactorul să fie pregătit pentru lansare în decembrie 2030.
Rusia și China vizează instalarea unui reactor operațional până în 2036, în cadrul unui proiect comun. Miza este furnizarea unei surse stabile de energie pentru viitoarele facilități lunare.
De ce este importantă energia nucleară
Un reactor ar putea asigura energie chiar și în perioadele în care lumina solară nu este disponibilă. Acest aspect este esențial pentru o bază permanentă și pentru activități precum exploatarea gheții și alte resurse lunare.
Rusia are o experiență importantă în domeniul reactoarelor spațiale și a trimis în trecut peste 30 de astfel de sisteme pe orbită. În plus, Moscova dispune de resurse importante de uraniu slab îmbogățit, considerat un combustibil mai sigur pentru acest tip de misiune.
Proiectul ruso-chinez, denumit Selena, ar urma să producă până la 10 kilowați și să funcționeze autonom timp de aproximativ un deceniu.
NASA pregătește, la rândul său, Lunar Reactor 1, cu o putere estimată la 20 de kilowați și o durată de funcționare de cinci ani.
Statele Unite intenționează, în plus, să folosească energia nucleară pentru o misiune spațială către Marte.
O cursă cu riscuri tehnologice majore
Mai mulți cercetători avertizează însă că termenele sunt extrem de ambițioase. Niciuna dintre marile puteri nu dispune în prezent de un sistem demonstrat capabil să transporte și să instaleze pe Lună un reactor greu.
Există și riscuri legate de lansare. Un accident în timpul transportului ar putea produce probleme dacă reactorul ar ajunge în ocean. Un precedent îl reprezintă satelitul sovietic Kosmos 954, care a reintrat necontrolat în atmosferă în 1978 și a răspândit materiale radioactive în nordul Canadei.
Pe Lună, lipsa infrastructurii și a unor structuri de protecție comparabile cu cele de pe Pământ complică suplimentar proiectele. NASA și Rusia susțin că reactoarele ar rămâne inactive până la instalarea lor pe Lună, ceea ce ar reduce riscurile în timpul transportului.
Combustibilul, o altă problemă
NASA intenționează să utilizeze HALEU, uraniu slab îmbogățit cu grad ridicat de concentrare. Disponibilitatea acestui combustibil reprezintă însă o provocare pentru Statele Unite.
Rusia este unul dintre principalii producători de HALEU, însă SUA au interzis importurile de uraniu rusesc în 2024, după declanșarea războiului din Ucraina. Washingtonul trebuie astfel să își dezvolte propria capacitate de producție pentru a susține proiectele nucleare spațiale.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
