Într-un moment în care guvernul României susține că reforma companiilor de stat este o prioritate, desemnarea unor persoane cu funcții neoficiale, dar acces la cele mai sensibile informații, a devenit practică obișnuită. Una dintre aceste persoane este Speranța Munteanu, fost partener KPMG și fondatoare Veridio, care a fost cooptată drept consilier „pro bono” în grupul interministerial ce se ocupă de restructurarea întreprinderilor publice. Deși nu ocupă o funcție publică oficială, Munteanu beneficiază de autorizație ORNISS, având acces la informații clasificate, în condițiile în care legea prevede clar că acest tip de acces se acordă exclusiv în contextul atribuțiilor de serviciu, pentru persoane cu responsabilități instituționale concrete.
Consilier „pro bono”, dar cu certificat ORNISS
Speranța Munteanu, fost partener KPMG și fondatoare Veridio, a fost numită consilier „pro bono” în cadrul grupului interministerial pentru reforma companiilor de stat. Deși nu deține o funcție publică oficială, aceasta are acces la informații clasificate ale statului român. Informația a fost confirmată indirect de ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), care a transmis în răspunsul către România Liberă că autorizarea s-a făcut în baza unei cereri instituționale, iar detaliile privind statutul de securitate nu sunt de interes public, conform Legii 544/2001.
Autorizarea accesului la informații clasificate este circumstanțiată exclusiv necesității îndeplinirii îndatoririlor de serviciu… nu un interes sau un drept personal, individual.
Simona Caraiani, purtător de cuvânt ORNISS, răspuns oficial, 28.07.2025
Acest tip de formulare ridică suspiciuni legitime. Într-un stat democratic, accesul la informații secrete nu poate fi oferit pe baza unor criterii netransparente, mai ales în cazul unei persoane care nu are statut oficial în aparatul public.
Speranța Munteanu a fost introdusă în structura guvernamentală de vicepremierul Dragoș Anastasiu, coordonatorul inițiativei de reformă a companiilor de stat. Anastasiu însuși a demisionat la sfârșitul lunii iulie 2025 în urma unui scandal în care a recunoscut că a plătit timp de opt ani șpagă unui inspector ANAF. În declarațiile publice, Anastasiu a vorbit despre „plăți de protecție” în contextul unei practici uzuale din mediul de afaceri românesc, recunoscând că a oferit peste 150.000 de euro sub formă de mită unui funcționar fiscal. Deși a fost audiat de DNA în calitate de martor-denunțător, calitatea reală a implicării sale este pusă sub semnul întrebării, având în vedere contextul politic și protecția acordată de actualul Executiv.
Relații strânse cu Borza și Ponta
Întoarcerea în prim-plan a Speranței Munteanu nu este întâmplătoare. Relațiile sale cu Remus Borza sunt de notorietate în mediul politic și de afaceri. Cei doi au colaborat în multiple proiecte de insolvență, inclusiv în dosare strategice cu impact asupra sectorului energetic și financiar. Borza, deputat și administrator judiciar în mai multe proceduri de amploare, este cunoscut drept apropiat al lui Victor Ponta, fost prim-ministru și coleg de facultate cu Borza. Rețeaua din jurul acestui trio — Munteanu, Borza, Ponta — a fost activă în privatizări, restructurări și în influențarea deciziilor la vârf în perioada 2012–2020. România Liberă a scris despre această rețea în care interesul public a fost de multe ori subordonat intereselor private.
Cazul Astra Asigurări: falimentul planificat
Cea mai controversată etapă din cariera Speranței Munteanu rămâne gestionarea falimentului Astra Asigurări, început în 2014. KPMG, prin echipa condusă de Munteanu, a fost desemnat administrator special al companiei.
Rolul-cheie al lui Munteanu (prin KPMG) în falimentarea Astra Asigurări, cea mai mare companie de asigurare românească, care avea peste 4 milioane de clienți a inclus:
- Supraevaluarea datoriile și subevaluarea activelor companiei, creând artificial un deficit contabil.
- Refuzul unei oferte de rambursare integrală a datoriilor venită din partea Medien Holding, editorul ziarului România Liberă.
- Respingerea ofertei TNG (grupul care deținea Astra Asigurări) din 2016 de recapitalizare, alegând în schimb insolvența — ceea ce a permis KPMG, firma sa, să devină lichidator.
Conform articolelor de investigație publicate de România Liberă și documentelor din instanță, KPMG a refuzat toate soluțiile propuse de familia Adamescu pentru redresarea financiară a Astra, în ciuda existenței unor oferte concrete. Medien Holding, firmă deținută de aceeași familie, a propus plata datoriilor prin cesiunea unor imobile și plăți în numerar. KPMG a refuzat sistematic aceste oferte, invocând discrepanțe între evaluările imobilelor.
Raportul dintre administrator și evaluatorii imobiliari a fost unul tensionat. După ce KPMG a respins evaluările inițiale realizate de expertul Miltiade Lixandru, a impus propria listă de evaluatori agreați, în care figura și firma Darian Rom Suisse. Conform documentelor din dosarul DNA și mărturiilor oferite de acționari, Darian a făcut o evaluare apropiată valoric de cea inițială, dar cu toate acestea, KPMG a continuat procedura de insolvență, fără a mai aștepta finalizarea analizei. S-a ajuns în situația paradoxală în care DNA a acceptat respectivele bunuri respinse de KPMG drept cauțiune într-un dosar penal, în timp ce administratorul special refuza să le utilizeze pentru stingerea datoriilor către Astra.
Mai grav, în 2016, grupul TNG a depus o ofertă de recapitalizare a Astra, propunere care ar fi permis continuarea activității asiguratorului și evitarea intrării în faliment. KPMG, coordonată de Speranța Munteanu, a ignorat această oportunitate și a recomandat deschiderea procedurii de insolvență, ceea ce a dus la lichidarea completă a companiei. Ulterior, tot KPMG a fost numită lichidator, încasând onorarii semnificative de pe urma procedurii. Creditorii Astra, în frunte cu companii precum Allianz și Omniasig, au adoptat o poziție pasivă, în ciuda pierderilor înregistrate. România Liberă a relatat că multe dintre aceste companii străine concurente ar fi avut interesul ca Astra să dispară de pe piață.
În această lumină, desemnarea Speranței Munteanu ca expert în restructurarea întreprinderilor publice ridică serioase semne de întrebare. Persoana care a jucat un rol esențial în închiderea celei mai mari companii de asigurări cu capital românesc, ignorând soluții de redresare și favorizând propria firmă în procesul de lichidare, este acum în poziția de a consilia Guvernul în reforma altor entități strategice.
USR a numit-o anterior pe Munteanu și în consiliile de administrație ale Romaero și Unifarm
Guvernul a numit-o anterior pe Munteanu și în consiliile de administrație ale Romaero și Unifarm, două companii aflate acum într-o situație financiară fragilă. Mandatele au fost acordate fără concurs, în regim de interimat prelungit, sub pretextul eficienței și al nevoii de expertiză urgentă. În realitate, aceste numiri au fost făcute prin decizii discreționare, fără dezbatere publică și fără criterii clare de selecție. În acest context, alegerea Speranței Munteanu drept consilier informal, dar cu acces la documente clasificate, pare a fi continuarea unui model de gestionare a statului pe baza rețelelor informale și a influenței politice moștenite din anii anteriori.
