Institutul Internațional pentru Orientul Mijlociu și Studii Balcanice (IFIMES) din Ljubljana, Slovenia, analizează în mod regulat evoluțiile din Orientul Mijlociu, Balcani și din întreaga lume. IFIMES a pregătit o analiză a situației la opt luni de la invazia rusă în Ucraina. Cele mai relevante și interesante secțiuni din analiza cuprinzătoare intitulată „Ucraina 2022: râsul nuclear al Rusiei” sunt publicate mai jos.
Zgomotul sabiei nucleare a Rusiei
În vreme ce războiul ruso-ucrainean intră în cea de-a opta lună și într-un impas pe linia frontului, președintele rus Vladimir Putin a ordonat, pe 21 septembrie 2022, prima mobilizare militară din țară de la al Doilea Război Mondial, avertizând Occidentul că, dacă va continua ceea ce el numit „șantaj nuclear” Moscova ar răspunde cu puterea întregului său arsenal vast. „Dacă integritatea teritorială a țării noastre este amenințată, vom folosi toate mijloacele disponibile pentru a ne proteja poporul – aceasta nu este o cacealma”, a spus Putin în discursul său, care a fost difuzat de televiziunea rusă. Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a prezentat noua tactică militară rusă, cu mobilizarea parțială a 300.000 de rezerviști și utilizarea implicită a armelor nucleare în timpul operațiunilor din Ucraina. Escaladarea retoricii amenințătoare a început la o zi după ce autoritățile pro-ruse din cele patru regiuni ucrainene Lugansk, Donețk, Herson și Zaporizhzhia au anunțat că vor avea loc referendumuri privind anexarea la Rusia în perioada 23-27 septembrie 2022. Prim-vicepreședintele Comisia pentru Afaceri Externe din Consiliul Federației Ruse, Vladimir Dzhabarov, a răspuns la prima reacție a Occidentului, venită din Germania, afirmând că opinia europenilor nu are nicio valoare și că unificarea Germaniei de Est și de Vest ar trebui să fie considerată ilegitimă, deoarece nu a avut loc un referendum și nimeni nu le-a cerut părerea cetățenilor din Germania de Est.
„Referendumurile” din regiunile Ucrainei dominate de ruși au fost organizate în mare grabă, iar în trei zile de la implementarea acelor măsuri, Moscova a anunțat că o majoritate de 99% din populația acelor regiuni a votat pentru aderarea Rusiei. Pe 30 septembrie 2022, la trei zile după referendum, Vladimir Putin a anunțat anexarea celor patru regiuni la Federația Rusă. La ceremonie, Putin a spus că locuitorii din regiunile anexate au devenit „cetăţeni ruşi pentru totdeauna”, cerând guvernului ucrainean (pe care l-a descris drept „regimul de la Kiev”) „să respecte voinţa poporului”, altfel „ne vom apăra pământul”. cu toate puterile și cu toate mijloacele noastre.” Expresii precum „voința poporului” și „dreptul la autodeterminare” nu au nicio semnificație atunci când sunt lăsate deoparte imaginile gropilor comune descoperite în zonele din care s-a retras armata rusă și imaginile cu rușii care fug de recrutarea în masă în orice țară. care le acceptă. Declarațiile făcute de oficialii ruși s-au concentrat în principal pe amenințările cu utilizarea armelor nucleare.
Astfel, președintele rus Vladimir Putin a declarat în mai multe rânduri în timpul conflictului ruso-ucrainean că Rusia are arme nucleare și le va folosi într-un moment de extremă necesitate, adică dacă integritatea teritorială a Federației Ruse este amenințată de Occident. Putin continuă să reamintească lumii că Rusia deține arme nucleare, deși cu accent pe doctrina nucleară rusă. Aceasta nu este o doctrină nouă, ci se întoarce cu zeci de ani în urmă, la perioada în care URSS a produs prima sa bombă nucleară și a efectuat primele teste pe 29 august 1949. Moscova a reînnoit această doctrină la 1 martie 2018, când președintele Putin a susținut un discurs în care a confirmat că Rusia este gata să-și folosească armele nucleare pentru a se apăra împotriva oricărei agresiuni care amenință existența Rusiei și a aliaților săi. Printre aliații săi se numără și două state arabe: Algeria și Siria.
Politica de descurajare nucleară
Amenințările repetate ale Rusiei de a folosi arme nucleare sunt privite ca o parte a politicii de descurajare pe care a moștenit-o ca urmare a noii ordini mondiale care a apărut după al Doilea Război Mondial, când învingătorii și aliații din timpul războiului și-au împărțit drumurile pentru a deveni rivali și chiar potențiali inamici. împărțind lumea în Occident și Orient. La sfârșitul anilor 1940, Washingtonul și Londra analizau posibilitatea de a duce un război împotriva Rusiei pentru a elimina regimul comunist. Comandantul Comandamentului Aerien Strategic, generalul Curtis LeMay al Statelor Unite, a conceput un plan infernal de a arunca 300 de bombe nucleare și 30 000 de bombe convenționale asupra Rusiei și a unor capitale din Europa de Est, pentru a distruge 85% din puterea industrială a Rusia și țările de pe orbita sa. Planul a fost înghețat după ce Moscova a efectuat primul său test nuclear în 1949. Astfel, pentru Occident armele nucleare nu mai erau arme ofensive, ci au devenit capacitatea sa de apărare și descurajare, în timp ce lansarea unui atac nuclear asupra oricărei țări a devenit dificilă, dacă nu sarcină imposibilă. Folosirea armelor nucleare ar însemna moartea a milioane de oameni în primele momente și în următoarele decenii și distrugerea majorității centrelor civilizației umane. Prin urmare, utilizarea armelor nucleare rămâne imposibilă și nicio țară nu ar îndrăzni să le mobilizeze dacă nu ar fi în joc însăși existența sa.
Utilizarea armelor nucleare tactice
Cu toate acestea, există o probabilitate destul de mare de a folosi arme nucleare tactice fie de către SUA, Rusia sau orice alt stat care deține arme nucleare tactice. Puterea distructivă a armelor nucleare tactice este mult mai limitată, deoarece sunt concepute pentru a fi folosite împotriva fortificațiilor militare puternice, formațiunilor de trupe sau a navelor mari de război, spre deosebire de armele nucleare strategice care distrug orașe întregi. De exemplu, SUA au amenințat Iranul cu utilizarea armelor nucleare tactice pentru a distruge laboratoarele nucleare subterane, dacă Teheranul își va continua programul nuclear militar. Occidentul consideră că amenințarea lui Putin de a folosi arme nucleare a vizat în primul rând infrastructura militară din Ucraina, dacă Occidentul pune la dispoziție armatei ucrainene rachete balistice pentru țintirea teritoriului rus. Asta înseamnă că Moscova ar răspunde cu o putere distructivă de zeci de ori mai mare dacă aceste rachete balistice ar fi folosite. SUA s-au grăbit să calmeze Kremlinul că Occidentul nu va furniza Ucrainei rachete balistice. Unele țări europene au refuzat să trimită în Ucraina chiar și arme clasice. De exemplu, Germania nu vrea să furnizeze armatei ucrainene tancuri Leopard.
Mass-media occidentală a accentuat dramatic situația, vorbind despre amenințările nucleare ale Kremlinului, arătând că forțele ruse din Ucraina sunt înconjurate și că nu există nicio scăpare pentru ele decât să recurgă la arme nucleare clasice sau cel puțin tactice. Analiştii independenţi consideră că armele nucleare rămân deocamdată parte a politicii de a demonstra superioritatea militară, descurajare şi intimidare (teoria descurajării). Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă Rusia îl va folosi.
Mesajele lui Putin către lume
Putin a trimis două mesaje către Occident. În primul rând, a cerut recunoașterea referendumurilor din patru regiuni anexate (Lugansk, Donețk, Herson și Zaporizhzhia) pentru a pune capăt războiului, iar în al doilea rând, a menționat posibilitatea extinderii acestui război, în special în Europa de Est. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită momentului escaladării retoricii a lui Putin, ținând cont de faptul că SUA se pregătesc pentru alegerile pentru Camera Reprezentanților și o treime din mandatele Senatului din noiembrie anul acesta, așa că în acest stadiu este posibil să se pună presiune asupra administrației lui Biden. Declarațiile lui Putin au venit, de asemenea, la aproximativ o săptămână după ce Putin și omologul său chinez, Xi Jinping, au anunțat că au ajuns la un acord cu privire la anumite probleme în timpul întâlnirii lor din 16 septembrie 2022, la marginea summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai de la Samarkand. Rusia este conștientă că nu are capacitatea de a folosi forța împotriva NATO, dar consideră că poate submina echilibrul global existent (de exemplu în domeniul economiei și al energiei). Odată cu apropierea iernii, Europa este deja din ce în ce mai preocupată de viitoarea criză energetică și economică.
De la acordul de export de cereale la schimbul de prizonieri de război: Pot eforturile diplomației turce să pună capăt războiului ruso-ucrainean?
La câteva săptămâni după succesul său în încheierea acordului de export de cereale care a salvat lumea a treia de la foame, diplomația turcă a reușit să pună în aplicare cel mai mare acord privind schimbul de prizonieri de război între Rusia și Ucraina, pe fondul eforturilor continue ale președintelui turc Recep Tayyip. Erdogan va ajunge la un acord larg de încetare a focului, care deschide calea unei soluții politice pentru a pune capăt războiului rusesc în Ucraina. Acordurile la care se ajunge aduc speranța unei soluții diplomatice a conflictului. Este posibil să facem pace? De la începutul războiului ruso-ucrainean, Turcia a pornit într-o călătorie diplomatică complicată, care necesită atingerea unui echilibru foarte precis în relațiile dintre cele două părți în conflict. Diplomații turci au reușit să evite să facă o singură greșeală care ar putea fi considerată drept sprijin părtinitor pentru o țară în detrimentul alteia, în ciuda faptului că Turcia a furnizat Ucrainei vehicule aeriene de luptă fără pilot Bayraktar, care au dat lovituri devastatoare armatei ruse. Chiar dacă a dat avioane Ucrainei, a condamnat invazia rusă a Ucrainei, a susținut în mod clar integritatea teritorială a Ucrainei și a condamnat referendumurile de anexare din părțile ocupate de ruși ale Ucrainei, Türkiye a luat, în același timp, alte poziții pro-ruse, cum ar fi „înțelegerea securității ruse”. nevoi” și condamnând „provocările Occidentului” împotriva Rusiei, precum și o poziție echilibrată cu privire la punerea în aplicare a obligațiilor din Acordul de la Montreux privind tranzitul navelor rusești și chiar respingerea participării la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei.
Pe lângă „poziția sa echilibrată”, Turcia a profitat de poziția sa geopolitică strategică pentru a-și arăta importanța pentru toate părțile, ceea ce i-a împiedicat pe cei doi beligeranți să intre în orice conflict cu Turcia de teama să nu piardă beneficiile pe care le câștigă din menținerea puterii politice, militare. și canalele economice de comunicare cu Turcia, care sunt de o importanță vitală atât pentru Moscova, cât și pentru Kiev. După o serie de acorduri limitate legate de deschiderea coridoarelor umanitare și de încetare a focului, Türkiye a încercat să-i aducă pe cei doi beligeranți la Istanbul pentru a ajunge la un acord politic major pentru a pune capăt războiului, dar diferențele și provocările erau mult prea mari, mai ales în ceea ce privește garanții, chiar dacă Ankara a declarat că este pregătită să fie garantul unui acord care ar fi acceptabil pentru ambele părți. Pe 21 septembrie 2022, Turcia a reușit să ajungă la cel mai mare acord privind schimbul de prizonieri de război de la începutul războiului, eliberând aproximativ 55 de prizonieri de război ruși și peste 200 ucraineni. După ce a reușit să ajungă la acorduri privind exportul de cereale și schimbul de prizonieri de război, eforturile diplomatice turce sunt în prezent vizate către un acord mai larg de încetare a focului, care ar putea deschide calea pentru acordul politic major de a pune capăt războiului. Cu toate acestea, referendumurile recente privind anexarea la Rusia fac ca soluția finală să fie practic imposibilă.
În ciuda succesului Ankara în a-și demonstra neutralitatea față de cei doi beligeranți și a relațiilor excelente ale lui Erdogan cu liderii celor două țări, orice soluție finală nu poate fi finalizată fără participarea comunității internaționale pentru a găsi o formulă mai cuprinzătoare între Rusia și NATO privind extinderea și amenințările la adresa ambele părți. Cu toate acestea, analiștii cred că există o posibilitate de a ajunge la un acord bilateral dacă Ucraina ajunge la concluzia că Occidentul nu a susținut-o pe deplin și că și-a pierdut 15% din teritoriu și că singura soluție ar fi să ajungă la un acord bilateral cu Rusia, departe de obiective strategice internaționale mai largi, în special cele ale Marii Britanii și Poloniei care doresc să vadă Rusia învinsă din motive istorice, începând cu secolul al XVIII-lea în cazul Marii Britanii și până la secolul al XVI-lea în cazul Poloniei. Poate că mesajul consilierului american pentru securitate națională, Jake Sullivan, va doborî ambițiile înalte ale președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy. La 30 septembrie 2022, el a declarat că eforturile Ucrainei de a adera la NATO „ar trebui să fie preluate la un moment diferit”. Declarația sa contribuie la atenuarea temerilor Rusiei în mijlocul retoricii nucleare din ce în ce mai intense a lui Putin. Analiştii cred că diplomaţiei Turciei ar trebui să li se alăture alte două ţări nealiniate – Qatar şi Serbia. În trecut, diplomația Qatarului s-a dovedit capabilă să ajungă la acorduri imposibile din punct de vedere politic, precum acordul istoric de la Doha[6] dintre SUA și talibani privind retragerea trupelor străine încheiat la 29 februarie 2020. Cu inițiativa „Open Balcani” dezvoltat în ultimii trei ani Serbia a reușit să reunească unele dintre statele din regiune, inclusiv unii membri NATO, pe drumul către pace, stabilitate și prosperitate economică.
Ljubljana/Washington/Bruxelles/Kiev, 13 octombrie 2022
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
