Lumea a intrat într-o eră de „faliment hidric global”, în condițiile în care râurile, lacurile și acviferele se epuizează într-un ritm mai rapid decât capacitatea naturii de a le reface, avertizează un institut de cercetare al Națiunilor Unite. Anunțul a fost făcut marți și este citat de AFP.
Specialiștii Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH) susțin că decenii de supraexploatare, poluare, distrugere a mediului și presiune climatică au împins numeroase sisteme de apă dincolo de punctul realist de recuperare, ceea ce a impus redefinirea situației globale.
Potrivit raportului, conceptele utilizate până acum nu mai reflectă gravitatea fenomenului. „Stresul hidric şi criza apei nu mai sunt descrieri suficiente ale noilor realităţi ale apei la nivel mondial”, se arată în documentul citat.
Acești termeni au fost „formulaţi ca alerte cu privire la un viitor care ar putea fi încă evitat”, însă lumea a intrat deja într-o „nouă fază”, subliniază autorii raportului.
Ce înseamnă „falimentul apei”
Raportul propune utilizarea termenului „falimentul apei”, definit ca o situație în care utilizarea pe termen lung a resurselor de apă depășește capacitatea de reaprovizionare și provoacă daune naturii atât de severe încât nivelurile anterioare nu mai pot fi restabilite în mod realist.
Fenomenul este ilustrat de micșorarea marilor lacuri ale lumii și de creșterea numărului de râuri importante care nu mai ajung la mare în anumite perioade ale anului.
Zone umede dispărute și acvifere în declin
La nivel global, aproximativ 410 milioane de hectare de zone umede – aproape suprafața Uniunii Europene – au dispărut în ultimele cinci decenii, se mai arată în raport.
Un alt indicator major al acestui „faliment” îl reprezintă epuizarea apelor subterane.
Aproximativ 70% dintre principalele acvifere utilizate pentru apă potabilă și irigații înregistrează scăderi pe termen lung, cu apariția tot mai frecventă a crizelor de tip „ziua zero”, când cererea depășește oferta.
Schimbările climatice amplifică criza
Schimbările climatice agravează situația, provocând pierderea a peste 30% din masa glaciară mondială din 1970 și reducerea apei de topire sezonieră de care depind sute de milioane de oameni.
Impact global, soluții localeConsecințele sunt vizibile pe toate continentele locuite, însă nu toate statele se află în aceeași situație, a explicat pentru AFP directorul UNU-INWEH și autorul raportului, Kaveh Madani.
Acesta a descris fenomenul drept un „semnal de alarmă” care impune o schimbare profundă de abordare la nivel politic. Guvernele trebuie „să fie sincere” și „să declare falimentul astăzi, în loc să amâne această decizie”, a spus Madani.
„Să adoptăm acest cadru. Să înţelegem acest lucru. Să recunoaştem această realitate amară astăzi, înainte de a provoca daune ireversibile”, a adăugat el.
„Raportul surprinde o realitate dură: criza mondială a apei a trecut de un punct fără întoarcere”, a declarat Tim Wainwright, director executiv al organizației WaterAid.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
