La prima vedere, Luna pare o întindere inertă, acoperită cu praf gri și roci fără viață. Dar ascunsă în acest peisaj selenar aparent monoton se află o comoară științifică spectaculoasă: miliarde de mărgele minuscule de sticlă, unele de un portocaliu strălucitor, altele de un negru lucios, fiecare mai mică decât un fir de nisip. Descoperite de astronauții misiunilor Apollo în urmă cu peste 50 de ani, aceste sfere misterioase s-au dovedit a fi relicve dintr-o epocă uitată — cea a vulcanilor lunari.
Timp de decenii, aceste mostre au fost păstrate intacte, în așteptarea unor tehnologii capabile să le dezvăluie secretele fără să le altereze. Astăzi, grație analizelor moderne cu fascicule de ioni și microscopie electronică de înaltă rezoluție, cercetătorii pot pătrunde pentru prima dată în structura și compoziția acestor perle lunare.
Și ceea ce au descoperit este uluitor: mărgelele sunt fragmente solidificate din erupții vulcanice care au avut loc acum peste 3,5 miliarde de ani. Imaginați-vă fântâni de lavă aruncând materie incandescentă direct în vidul spațiului, unde picăturile se răcesc instantaneu, transformându-se în sticlă. Lipsa unei atmosfere și absența eroziunii au păstrat aceste sfere în stare perfectă până în prezent.
Culorile lor diferite nu sunt doar spectaculoase, ci și relevante din punct de vedere științific. Fiecare nuanță și compoziție chimică reflectă o etapă diferită din istoria geologică a Lunii. Unele provin din erupții explozive, altele din fenomene mai lente, toate oferind indicii prețioase despre presiunea, temperatura și chimia din interiorul Lunii în epoca sa vulcanică.
CITEȘTE ȘI – Un nou studiu contrazice mitul taurinei anti-aging: Nivelurile nu scad odată cu vârsta
„Este ca și cum ai citi jurnalul personal al unui vulcanolog lunar antic,” a transmis unul dintre autorii studiului, referindu-se la faptul că aceste sfere păstrează informații despre o perioadă în care sistemul nostru solar era încă în formare.
Până de curând, vulcanismul lunar era considerat un proces simplu și liniar. Noile descoperiri arată însă o evoluție complexă, în care stilurile de erupție s-au schimbat în timp — o dovadă că Luna a avut o viață internă mult mai activă și variată decât se credea.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
