Importanta cale de acces spre traseele montane ale Bucegilor, Valea Cerbului serpuieste de-a lungul paraului cu acelasi nume cale de mai bine de 4 km, inregistrand o diferenta de nivel de 100 de metri intre cele doua puncte ce o delimiteaza: statiunea turistica Busteni (885 m) si cabana Gura Dihamului (987 m).
Padurile de foioase si de conifere imbraca pantele dealurilor si versantii muntilor ce strajuiesc defileul, de o parte, Umarul Galbinelor si Coltii Morarului, iar de alta, Clabucetul Baiului, dominand peisajul prin siluetele viguroase ale arborilor, prospetimea racoroasa a luminisurilor si explozia de verde ce-si armonizeaza nuantele cu albastrul cerului, in functie de orarul zilei si de anotimp. De la liziera acestora, pajistile largi se intind ca un imens covor vegetal desfasurat la poalele impunatoarelor temple de granit, constituind o zona-tampon menita parca sa amortizeze socurile provocate de tumultul cotidian al vizitatorilor. Tabloul este completat de paraul Valea Cerbului, care, prin clipocitul sau sprintar, continua din vremuri imemoriale sa depene povestea muntelui de unde izvoraste, in traiectul sau sinuos traversand drumul de doua ori pe sub tot atatea podete, vechi de cand valea, pierzandu-se in cele din urma in apele involburate ale Prahovei.
Din pacate, acest pitoresc habitat natural, unicat in opinia specialistilor, este lasat de izbeliste, fiind supus unui sistematic proces de degradare, cauzat nu de intemperiile vremii, ci de iresponsabilitatea semenilor nostri si de nepasarea autoritatilor. Superbul defileu, preambul al incursiunilor alpine spre Abruptul Bucegilor, risca astfel sa-si piarda tot farmecul si sa se transforme intr-un loc comun, anost si prafuit, cu automobile, gratare, manele si gunoaie la tot pasul. Unde azuriul limpede al cerului este voalat de pacla consistenta de fum provenita de la focurile atatate cu osardie in pofida avertismentelor de pe panouri ce interzic asemenea practici, aroma fortifianta a cetinei de brad este inlocuita cu miasma carnii fripte, iar susurul linistitor al apei este anihilat de zgomotul suparator provenit de la casetofoanele automobilelor parcate pe pajisti. Pentru a ocroti Valea Cerbului, aceasta nestemata a naturii, ce se deterioreaza intr-un ritm ingrijorator de accelerat de la an la an, se impune, pe de o parte, luarea de masuri cat mai urgente de catre edilii locali incepand cu asfaltarea celor 4,2 km de drum, operatiune salvatoare atat pentru vegetatia din zona, intens poluata de norii grosi de praf starniti de rotile autovehiculelor, cat si pentru impatimitii drumetiilor, impiedicati sa se oxigeneze corespunzator din cauza inhalarii acestor noxe, iar pe de alta, un comportament cat mai responsabil din partea vilegiaturistilor, ce presupune respectarea normelor elementare ale unui turism civilizat.
