Omul care a descoperit presupusa datorie a Germaniei către România, Radu Golban, propune autorităţilor bancare româneşti o soluţie pentru eliminarea riscului valutar.
„Punem în atenţia decidenţilor politici posibilele implicaţii privind conversia tuturor creditelor contractate anterior în monedă străină şi continuarea creditării exclusiv în monedă naţională.” Aşa sună un memoriu trimis săptămâna trecută mai multor instituţii din România – printre care FMI, Ministerul Finanţelor, BNR şi Asociaţia Română a Băncilor – de către Radu Golban, un român care îşi completează studiile în arhivele Băncii Reglementelor Interna-ţionale din Basel, Elveţia.
Pe de o parte, titularii de credite sunt feriţi de riscurile valutare la care erau expuşi iniţial în cazul deprecierii leului, iar creditorii sunt feriţi de riscul nerecuperării creditelor, argumentează memoriul. Golban dă ca exemple Ungaria, care a interzis recent creditele în valută, sau Germania, care între cele două războaie mondiale a recurs la o astfel de tehnică pentru a-şi eşalona datoriile.
Casa de conversie
Pentru ca întoarcerea la leu să se poată face, este nevoie de înfiinţarea unei case de conversie, susţinută legal de autorităţi şi financiar de investitori, explică Golban. Ei pot fi bănci, fonduri de investiţii sau chiar – indirect – Fondul Monetar Internaţional, ale cărui interese converg în această direcţie, explică Golban. Ulterior acestei conversii, dacă împrumuturile în valută nu mai sunt permise, o eventuală depreciere a leului nu va mai avea ca efect creşterea restanţelor şi a tensiunilor sociale, însă va permite ajustarea economiei la condiţiile de criză. În acelaşi timp, investitorii şi-ar recupera contribuţiile la înfiinţarea casei de conversie.
Cine este autorul
Golban (37 de ani) este un cercetător atipic. El a emigrat în Germania, împreună cu familia, în 1988. A absolvit dreptul la Freiburg şi economia la Basel şi a fost lector la Şcoala de Înalte Studii Comparative Europene (SISEC) de la Universitatea de Vest din Timişoara. Totuşi, studiile şi le autofinanţează: Golban are o afacere de distribuţie pe internet a vinurilor de Bordeaux. „Ca un bun cetăţean german, m-am mutat în Elveţia”, explică Golban cum se împletesc afacerile cu hobby-ul. Rezultatele încearcă să le publice personal, fie în lucrări de specia-litate, fie trimiţându-le direct în atenţia factorilor de decizie care ar putea fi interesaţi.
Argumentele lui Golban
se repun în valoare funcţiile leului ca monedă naţională reprezentativă;
se elimină riscurile valutare la care erau supuşi titularii de credite contractate în monedă străină;
reduce gradul de utilizare a altor monede străine;
refinanţarea s-ar discuta doar la nivelul continuării creditării în monedă naţională;
se creează premise pentru o deblocare a pieţei creditelor, ceea ce ar reprezenta un impuls favorabil pentru economie;
prin negocieri, casa de conversie ar putea eşalona creditele oferind garanţii suplimentare chiar şi în perioadele în care s-ar putea înregistra reaprecierea leului.
Germania datoare României?
La jumătatea acestui an, Radu Golban a anunţat că a descoperit în arhivele de la Basel un acord româno-german de decontare a exporturilor, semnat în 1935 şi al cărui sold ajunsese, în 1944, la 1 miliard de mărci imperiale. Acordul nu reprezintă daune de război, ci datorii comerciale şi nu a fost niciodată anulat, susţine Golban. El estimează că valoarea datoriei ar fi echivalentă cu peste 3 miliarde de euro fără dobânzi sau 18 miliarde de euro dacă se foloseşte o dobândă de 2,5%. Într-un caz similar cu al României, Elveţia a primit o sumă de bani de la Germania în anul 1952, mai spune cercetătorul.
Golban a trimis memorii repetate către BNR, Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Externe şi Administraţia Prezidenţială şi aşteaptă în continuare un răspuns. Pe de altă parte, el sugerează că ar fi fost ameninţat de oficiali români – a căror identitate refuză să o dezvăluie -π pentru a abandona investigaţiile.
