OECD a obţinut un larg consens asupra planului său de luptă împotriva „optimizării fiscale agresive“ a marilor grupuri şi, reunite în Peru pentru Adunarea generală a FMI şi a Băncii Mondiale, marile puteri au aprobat acest plan vast de măsuri la nivel mondial.
62 de state au căzut de acord să lupte împotriva evaziunii fiscale a multinaţionalelor precum Apple, Google sau Amazon, ce le poate costa pe acestea din urmă între 100 şi 240 miliarde dolari impozite pe an. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a obţinut astfel un larg consens în privința planului său de luptă contra „optimizării fiscale agresive“ a marilor grupuri, practică ce constă în folosirea de artificii contabile pentru delocalizarea profiturilor în paradisuri fiscale unde nu au nici o activitate reală.
Numit BEPS (eroziunea bazelor fiscale şi transferul beneficiilor), acest plan, conceput ca un ansamblu de tehnici, este urmarea a doi ani de intense negocieri diplomatice. Planul a fost adoptat de miniştrii de Finanţe din G20 (cele mai puternice 20 de ţări) la Lima pe 9 octombrie.
Acordul este mai larg şi printre semnatari figurează marile puteri economice (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia etc.), dar şi ţări în curs de dezvoltare şi centre offshore binecunoscute (Irlanda, Olanda, Luxemburg). Va fi un tur de forţă, având în vedere că problema evaziunii fiscale a întreprinderilor se loveşte de interese economice divergente: între ţările lezate şi cele beneficiare ale unui business fiscal ce foloseşte o multitudine de bănci şi de avocaţi.
Lobby puternic
Lobby-ul contra BEPS a fost foarte puternic în ultimele luni, iar Pascal Saint-Amans, director al Centrului de Politici şi de Administrare Fiscală al OECD, a recunoscut: „Am obţinut un acord pe care nu îl credea nimeni posibil acum doi ani. Un acord real! A fost adoptat un pachet global, nici una dintre cele 15 măsuri nu a fost golită de conţinut“. El a precizat: „Nu suntem atât de naivi să credem că evaziunea fiscală a luat sfârşit, dar acest plan va inversa mişcarea“.
„Evaziunea fiscală este facilitată de reguli fiscale neadaptate mondializării, reguli nesustenabile care făceau imposibilă orice redresare. Acum vom schimba aceste reguli.“ Angel Gurria, secretar general al OECD, care a supervizat direct crearea acestui mecanism a declarat că „nu este vorba doar de redresarea finanţelor noastre publice, dar şi de recâştigarea încrederii cetăţenilor noştri“.
Concret, BEPS conţine 15 măsuri, dintre care unele vor fi aplicabile din 2016 şi se vor impune ca noile norme mondiale. Altele sunt opţionale, dar faptul că sunt incluse în plan este esenţial. Este recunoaşterea că aplicarea lor de către state este legitimă. În primul rând sunt măsurile aplicabile pentru toţi – încadrarea „preţului de transfer“, tehnică de care abuzează multinaţionalele exportând profiturile realizate în ţări unde au unităţile de producţie şi angajaţii spre teritorii cu fiscalitate zero. Astfel, o societate cu 20.000 de cercetători din Palo Alto (fief din Silicon Valley) nu va mai putea delocaliza profiturile în Bermude, unde „domiciliază“ toate activele sale încorporate (mărci, brevete etc.) şi are 20 de salariaţi. Profiturile vor fi taxate acolo unde este produsă valoarea.
Scandalul LuxLeaks
În noiembrie anul trecut, un scandal fiscal a izbucnit: LuxLeaks. O anchetă realizată de consorţiul internaţional al ziariştilor de investigaţie, ICIJ, care reuneşte peste 80 de jurnalişti din 26 de ţări, a dezvăluit acorduri fiscale secrete între 340 de multinaţionale (printre care Apple, Ikea sau Amazon) şi Marele Ducat al Luxemburgului, din 2002 până în 2010.
Documentele LuxLeaks au mai dezvăluit că evaziunea fiscală este un sport naţional pentru giganţii americani. Se ştie deja de ani de zile că multinaţionalele americane sunt foarte larg implantate în Luxemburg.
Profitând de o legislaţie fiscală suplă şi presate de acţionarii avizi de rentabilitate, ele trec Atlanticul pentru a ascunde o parte a profiturilor uriaşe, realizate în afara SUA, în acest paradis fiscal pentru marile întreprinderi.
Avantajele pe care le obţin rămân secrete şi dificil de controlat. Or, documentele obţinute de ICIJ, în care grupurile americane sunt larg reprezentate (Amazon, Verizon, Pepsi, Heinz, FedEx, Apple etc.), permit aflarea sumelor transferate departe de privirile administraţiei fiscale americane. Precum și rolul jucat de Marele Ducat al Luxemburgului în schemele lor de optimizare, constând în blocarea veniturilor realizate în afara SUA pentru a nu fi depistate de Fiscul american.
