Românii, fie că sunt consumatori casnici, fie că e vorba de cei industriali, riscă să plătească peste doar câţiva ani facturi la curent cu până la 50% mai mari, din cauza actualului sistem de încurajare a energiilor regenerabile, în contextul speculaţiilor şi profiturilor mari obţinute de producătorii ce au dezvoltat astfel de proiecte în ultimii ani în România.
Cerinţele UE, punct de pornire a unei afaceri înfloritoare
Istoria afacerilor cu energie verde începe odată cu Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Sunt asimilate aici energia eoliană, hidro produsă în unităţi mici, fotovoltaică, biogaz, biomasă, etc. Ţintele propuse la nivelul UE sunt o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelul din 1990, o creştere cu 20% a eficienţei energetice şi o alta egală ca valoare a energiei din surse regenerabile cu 20%, toate până în anul 2020.
In România, Directiva a fost asimilată prin Legea nr. 220/2008. Actul este însoţit de un calendar ce precizează pentru fiecare an până în 2020 ponderea energiei regenerabile în totalul producţiei. Dacă în forma iniţială stabilită în 2008 se prevedeau ponderi de 8,3% în 2012, 9% în 2013 şi 16,8% în 2020, modificări aduse anul trecut au ridicat procentajele la 12% pentru 2012, 14% pentru 2013 şi 20% pentru 2020. Sistemul a ajuns o afacere pentru investitorii străini în domeniu. În ultimii trei ani, parcul naţional de producţie s-a îmbogăţit cu aproape 2.000 MW noi, echivalentul a trei reactoare nucleare de la Cernavodă, majoritatea fiind instalaţi în parcuri eoliene.
Cum funcţionează sistemul?
Pentru a fi încurajaţi producătorii de energii regenerabile, statul a pus la punct un aşa-zis sistem al Certificatelor Verzi (CV). Pentru fiecare MWh livrat în sistem, producătorul de energie regenerabilă primeşte un anumit număr de CV, în funcţie de modul de producere. La 100 MWh produşi se acordă 50 CV în cazul unei hidrocentrale vechi şi 600 CV la parcurile fotovoltaice. Fiecare CV se poate vinde pe piaţa reglementată cu un preţ cuprins între 27 şi 55 de euro, valoare indexabilă cu inflaţia. In prezent preţul este de aproximativ 264 de lei, adică 60 de euro. Pe de altă parte producătorii de energii neregenerabile (spre exemplu termocentralele sau unităţile nucleare) sunt obligaţi să cumpere anual un număr de certificate calculat în funcţie de producţia lor şi ponderea stabilită legal. Astfel o unitate de producţie ce va produce în 2013 100 MWh va trebui să cumpere 14 certificate, pentru care va plăti un cost aproximativ egal cu cel al 14 MWH ce îi vinde în sistem. Pentru a nu ieşi în pierdere, producătorul de energie convenţională va fi obligat să îşi majoreze preţul de vânzare a energiei produse, ceea ce se va simţi în factura plătită de consumatorii casnici sau industriali. Sistemul este însă profitabil pentru producătorii de energii regenerabile, chiar dacă MWh produs într-o centrală eoliană e mult mai scump decât cel provenit dintr-o termocentrală. La fiecare MWh eolian vândut, producătorul va încasa preţul de vânzare a unui MWh pe piaţa energiei, (aproximativ 50 de euro) şi încă 55-60 de euro valoarea CV aferent vândut, deci un total de 110 euro. Diferenţa dintre preţul de producţie, mai mare decât în cazul energiei convenţionale, dar mai mic decât cei 110 euro, şi această ultimă sumă este profitul lui. În ultimii trei ani de zile prin această schemă de sprijin în conturile producătorilor de energie verde au intrat aproape 450 mil. euro, deşi schema se aplică în întregime abia de un an de zile.
Cât de legal? ANRE creşte birul de la 14% la 21%
Deşi şi-a propus ţinte ambiţioase, anume atingerea unei ponder a energiei verzi în total consum de 38% în 2020, statul dă semne că începe să slăbească sprijinul. “Pentru anul acesta avem subvenţii în valoare de peste 500 de milioane de euro din schema de sprijin, iar 4% din scumpirea anunţată de 10% a facturii la energia electrică va veni numai din impactul mecanismului de susţinere a energiei regenerabile prin certificatele verzi. Concluzia o trageţi dumneavoastră”, spune Constantin Niţă, ministrul delegat pentru energie, întrebat despre o posibilă modificare a schemei suport. “Se preconizează înjumătăţirea numărului de certificate verzi pe MW instalat în parcurile de energie eoliană şi fotovoltaică”, spune şi avocatul Gheorghe Piperea.
Afaceri bune se mai pot face doar în 2013, iar vânzătorii de energie eoliană par conştienţi. In mod inexplicabil, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a majorat de la 14% (cotă de achiziţie a CV impusă legal producătorilor de energie convenţională pentru 2012) la 21% (nivel estimat pentru 2013 de către ANRE). Modificarea are loc în pofida unei prevederi din legea 134/2012 ce spune că nu se pot depăşi cotele obligatorii cerute legal. ANRE a lansat recent o estimare potrivit căreia în acest an cota va fi de 0,2117 CV pe MWh adică 21,17%. Diferenţa în plus de 7% va rotunji profiturile producătorilor de energie regenerabilă însă va fi o lovitură pentru producătorii de energie convenţională şi consumatori. Majorarea, de la nivelul de 14% cerut legal la cel 21% estimat de ANRE pentru 2013 este văzută de Gheorghe Piperea ca o dovadă a degringoladei ce domneşte între producătorii “verzi” şi a conştientizării faptului că afacerile profitabile cu energie verde se apropie de sfârşit. Dealtfel, avocatul Gheorghe Piperea, specialist în insolvenţă, afirmă că în Germania a crescut incidenţa afacerilor cu eoliene, ajunse în dificultate.
“Pentru anul trecut, cota de certificate verzi calculată de ANRE a fost de 0,116 CV/MWh, iar pentru 2013 ANRE a stabilit o cotă practic dublă, de 0,2117 CV/MWh. În consecinţă, pentru 2013 va trebui achitată o taxă de 12,7 euro/MWh, la un curs de 4,4 lei pentru un euro (…)În momentul în care se va ajunge la o pondere a energiei regenerabile 20% (cel mai târziu în 2020, însă acest lucru se poate întâmpla şi mai devreme), taxa din certificate verzi şi cogenerare va fi de cel puţin 45 de euro/MWh. Practic, prin implementarea schemelor de sprijin pentru energia regenerabilă şi cogenerare de înaltă eficienţă, preţul energiei va creşte cu cel puţin 50%”, spune un specialist din industria energetică sub protecţia anonimatului.
Citeşte aici o interesantă analiză a profesorului Gheorghe Piperea asupra acestui domeniu.
