Pe parcursul ultimilor 10 ani, forarea în mai multe zone ale lumii a scos la iveală rezerve de gaz natural gigantice în şisturile argiloase, o sursă de gaz care ar putea schimba în viitor felul în care arată azi geopolitica şi pieţele energetice, notează cotidianul american Wall Street Journal (WSJ), citat de Agerpres.
După unele estimări, doar în America de Nord există aproximativ 1.000 de trilioane de picioare cubice (cubic feet, cf) de gaz, suficient cât să acopere necesarul de gaz al Americii pentru următorii de 45 de ani. De asemenea, Europa, ar deţine singură circa 200 de trilioane de cf de gaz.
Pe de altă parte, chiar dacă foarte mulţi – printre care premierul rus Vladimir Putin – sunt convinşi că gazul natural din şisturi argiloase are potenţialul de a schimba raportul de forţe în domeniul energetic, principalele două contraargumente la adresa exploatării acestei resurse sunt următoarel: în primul rând, exploatarea acestor resurse gazeifere din şisturile argiloase este prea scumpă, iar în al doilea rând ea comportă unele riscuri la adresa mediului înconjurător.
Pe parcursul ultimilor 10 ani, s-au dezvoltat noi tehnici pentru a reduce drastic preţul exploatării acestor resurse, iar dacă companiile petroliere importante intră în joc, tehnologia de extracţie va avea un cost şi mai redus.
Atunci când vine vorba despre riscurile la adresa mediului, criticii au într-o oarecare măsură dreptate, în condiţiile în care forarea pentru a ajunge la şistul argilos poate afecta apele de adâncime, chiar dacă şistul argilos este situat la mii de picioare sub stratul de apă.
Pe de altă parte, unul dintre cele mai importante efecte pe care le-ar avea exploatarea rezervelor din şisturile argiloase priveşte împiedicarea formării unor carteluri ale gazelor naturale, prin faptul că rezervele sunt dintr-o dată disponibile mai aproape de casă.
Înainte de descoperirea rezervelor de gaze din şisturile argiloase, producţia internă scăzuse în SUA, Canada şi Marea Nordului, ceea ce presupunea o dependenţă din ce în ce mai mare de rezerve străine.
Şi mai problematic, aceste rezerve se găseau în regiuni ale lumii instabile. Două ţări deţineau cele mai mari rezerve de gaz: Rusia şi Iranul, rezervele acestor două state reprezentând peste jumătate din rezervele cunoscute de gaz.
Înainte de descoperirea rezervelor de gaz din şisturi argiloase, experţii se aşteptau ca gazul natural lichefiat să reprezinte jumătate din schimburile internaţionale de gaz până în 2025, în creştere de la 5%, în anii ’90. Odată cu descoperirea rezervelor de gaz din şisturi argiloase, această cotă va fi mai probabil de o treime.
În plus, această descoperire a rezervelor poate schimba politica lumii, punând la respect unele state care ridicau de mult timp probleme (cum ar fi Iranul) şi aducând unii rivali în tabăra Occidentului.
Potrivit WSJ, resursele de gaz din şisturi argiloase sunt aşteptate să se extindă la state cum ar fi Polonia, România, Suedia, Austria, Germania şi Ucraina. Odată ce va fi exploatat acest gaz european, Kremlinul va fi presat puternic să îşi folosească exporturile de energie ca pârghie politică.
