N-avem bani dar nu vrem autostrăzi la jumătate de preţ. Nu mai avem timpul de a le face dar îi respingem pe cei care le-ar construi de două ori mai repede. Constructorii chinezi nu sunt bineveniţi în România căci banii nu rămân în UE şi nici măcar în buzunarele regilor asfaltului.
România ar fi putut avea sute de kilometri de autostradă în plus, inclusiv un pod nou peste Dunăre dacă guvernele care s-au succedat de atunci şi-ar fi depăşit pudorile ar fi văzut interesul naţional şi ar fi acceptat oferta firmelor chineze de a construi şi finanţa proiecte de infrastructură în România. Argumente există: jumătate din primii zece constructori la nivel mondial sunt din China, această ţară are aproximativ 65.000 de kilometri de autostradă ( de cinci ori cât Germania şi aproape cât întreaga Europă) iar rezerva valutară a Chinei este de 2.000 de miliarde de dolari, statul chinez acordând împrumuturi cu dobânzi infime firmelor care investesc în afară.
Românii, premergătorii polonezilor
Deşi România a avut primele discuţii cu chinezii în 2004, an în care fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, a semnat două memorandumuri privitoare la construirea unui pod peste Dunăre la Brăila şi a centurii-autostradă din jurul Capitalei, visul chinezilor de a construi în Europa s-a împlinit de abia anul trecut şi nu în România ci în Polonia. In 2009 firma COVEC (China Overseas Engineering Group) a câştigat un contract de construire a 49 de kilometri din autostrada care leagă Varşovia de Berlin pentru suma de 319 milioane de euro, respectiv un preţ mediu de 6,5 milioane euro pe kilometru. Preţul chinezilor desemnaţi câştigători a scandalizat constructorii polonezi care au acuzat COVEC că a venit cu un preţ de dumping, la jumătate din cel estimat şi cu un sfert mai mic decât al firmei clasate pe locul secund.
Constructorii polonezi nemulţumiţi s-au plâns chiar chiar şefului CE, Jose Manuel Barroso, afirmând că chinezii primesc subvenţii de la stat. Un fost ataşat comercial al României în China afirmă însă că şi Africa chinezii construiesc autostrăzi la preţuri de până la 3 milioane de dolari, iar în China construirea infrastructurii e finanţată de autorităţile locale şi nu de Guvernul central. “Dacă nu dau subvenţii în China, de ce ar da în afara ţării lor?”, spune fostul ataşat. Memorandumurile semnate în România au fost reziliate de guvernarea instalată în 2005, la pachet cu înţelegerile pentru autostrada Ploieşti-Braşov, iar acum construirea autostrăzii de centură a Capitalei ar costa de patru ori mai mult. ” A fost un moment neplăcut”, îşi aminteşte Liu Qiwei, consilier al Ambasadei Chinei la Bucureşti.
Toţi miniştrii au avut discuţii, niciunul curajul
Potrivit unui fost director din Transporturi, toţi miniştrii ” de la Ludovic Orban la Radu Berceanu” au avut discuţii cu chinezii privitor la participarea lor în infrastructura românească, însă acestea nu s-au concretizat din mai multe motive. “Dacă se poate plăti de trei ori mai mult, cine să aibă interesul să îi aducă? De ce să faci centura Bucureşti cu 400 de milioane de euro când o poţi face cu 2 miliarde. In plus cu chinezii nu ştii cum să discuţi, cu regii asfaltului ştii”, spune directorul, el însuşi participant la întâlniri de afaceri în China. Vizita acestuia acolo i-a reliefat o ţară în care o firmă de construcţii se apucă de lucărri primăvara şi până în iarnă termină 30 de kilometri de autostradă cu şase benzi. Potrivit lui, Bank of China a propus în cursul unei întâlniri o linie de creditare de 100 de milioane de dolari la dobândă infimă pentru proiecte de infrastructură.
Condiţiile avantajoase oferite de chinezi ar fi fost menite să îi ajute să intre pe piaţa europeană. Poftirea chinezilor la banii publici din România, în detrimentul consorţiilor UE nu a fost nici pe placul Comisiei Europene. “Departamentul Afacerilor Europene a afirmat în 2005 că semnarea contractelor cu chinezii ar periclita aderarea noastră la UE, după ce a primit o notă critică din partea Comisiei”, spune directorul. Informaţia este confirmată indirect de consilierul Ambasadei Chinei care, întrebat dacă crede că Comisia Europeană ar accepta ca România să semneze contracte cu constructori de infrastructură din China, a spus că preferă să nu răspundă. Liu Qiwei este însă optimist. “Am avut mai multe întâlniri şi cred că prin eforturi comune vom găsi o soluţie de realizare împreună a proiectelor de infrastructură din România”, a spus el.
