Procesul de dezintermediere este inerent, iar economisirea internă este insuficientă, ceea ce face necesare inclusiv intrări de capital pe termen scurt, anunţă guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, arătând că banca centrală este nevoită să nu mai urmărească evoluţia cursului. “Realitatea este că la cursul de schimb începem să ne uităm mai puţin pentru că nu avem încotro”, a afirmat guvernatorul BNR. Banca Naţională a României este pusă în situaţia de-a alege anul viitor între creşterea economică şi stabilitatea cursului valutar, după ce inflaţia va scădea în primăvară la 2%, faţă de 8% cu un an înainte. Dobânda de politică monetară de 6% este de natură să inhibe creşterea economică, iar guvernatorul Mugur Isărescu a sugerat că ea va mai fi redusă. Pe de altă parte, o reducere prea abruptă ar îndepărta capitalurile speculative de pe piaţă, lucru care ar duce la deprecierea leului.
BNR a încercat până acum să limiteze o depreciere abruptă a monedei naţionale, de teama ca acest fenomen să nu agraveze creditele neperformante din sistemul bancar. Rata creditelor neperformante a ajuns la aproximativ 14% din activele bancare, cifră la care se adaugă încă 6 procente sub formă de credite îndoielnice. Un nou puseu de credite neperformante ar risca să reducă şi mai mult solvabilitatea unor bănci.
Iată declaraţiile lui Isărescu:
“Trebuie să ne preagătim pentru un deleveraging (dezintermediere) în România pentru că este inerent, toate semenalele duc acolo. O anumită pregătire în politica monetară şi supraveghere trebuie să aibă loc să evităm un credit crunch (înăsprirea condiţiilor de creditare – n.r.). Hai să gândim din nou paradigmele. Avem nevoie de investiţii, de funding, băncile au nevoie de funding, cele foarte dependente de un funding de la băncile mamă trebuie să-şi găsească alternative şi atunci avem nevoie de alte intrări de capital, chiar dacă ele sunt pe termen scurt, de portofoliu, ceva mai deranjante. Realitatea este că la cursul de schimb începem să ne uităm mai puţin pentru că nu avem încotro”
“Economisirea internă, dacă am stimula foarte tare… în primul rând această găletă de resurse interne este limitată. Doar dacă le inflamezi. Nu ne trebuie inflaţie, să ne furăm căciula ca să creştem economisirea şi consumul. Cum poţi să creşti economisirea să nu distrugi consumul? Cu grijă (…) Şi statul este înghesuit, şi cercurile de afaceri, si BNR este strâmtorată. Rezerva o fructificăm la mai putin de o zecime din cum o fructificam în trecut”
“Discursul public trebuie să se îmbunăţească, să apară mai des formulte profesioniste în domeniu, să mai echilibrăm vocea uneori gălăgioasă, să folosesc un cuvânt deja aruncat pe piaţă de ceilalţi vorbitori în numele opiniei publice româneşti. Am spus de multe ori că, apropo de canalul de transmie al politicii monetare, într-un fel funcţionează cu un public educat şi altfel cu un public dezoerientat, confuz şi gata să pice în capcanele politicii monetare. E un challenge destul de greu, dar nu imposibil, şi mesajele să treacă barierea aceasta hidoasă a comunicării publice”
“Când vorbim de credit, v-aş ruga din toată inima să spuneţi cetăţenilor că atunci când s-a luat un credit s-a creat un debit, pentru că atunci când se ajunge la datorie parcă a făcut-o Dumnezeu. Într-o ţară care a suferit atât de mult in anii ’80, datoria devine un fel de bau-bau.O parte din datoria de 90 şi ceva de miliarde de euro, o parte de 20 miliarde este publică. Supărare mare. Da cele câteva milioane de maşini luate în leasing nu sunt credit şi în partea cealaltă nu sunt debit? Unii dintre noi îşi amintesc cum în anii ’70, după zece ani de prosperitate au venit zece ani în care ne-am plătit datoria. A fost o crimă economică. Soluţia României este să avem o datorie pe care s-o putem gestiona”
