Pelicula începe tentant, pentru că atunci când vezi că una dintre firmele producătoare se cheamă „Vertigo”/„Ameţeala”, ca ultracelebrul film al lui Hitchcock, speri să fie ceva de calitate.
Din păcate, mai toată lumea tânără o să fie doar tentată să-l vadă pe Taylor Lautner, din „Amurg”, care era mai bine pe post de vârcolac. Dacă aţi văzut „Hanna”, deja cunoaşteţi modelul, doar că acum este vorba despre un băiat excesiv de antrenat de un tată aparent violent, interpretat de Jason Isaacs (mult mai reuşită era relaţia, oarecum similară, din „Lecţia de box” al lui Alexandru Mavrodineanu, cu recent premiatul, la Locarno, Bogdan Dumitrache şi adorabilul puşti Vlad Vodă).
Ca să aibă mult succes la puştime, sunt strecurate câteva elemente esenţiale pentru adolescenţi: motocicletele de ultimă generaţie, calculatoarele şi tabletele sofisticate, viaţa la liceu, cu o fată prea frumoasă şi greu de cucerit etc. Intră pe fir şi CIA, plus un personaj dubios, interpretat de ziaristul din „Millenium”, Michael Nyqvist, care devine rusul Kozlov. Sigourney Weaver n-a fost nici ea ignorată, ajungând psihiatru şi terapeut, în acelaşi timp. Se sparg geamuri în prostie, fie cu un glonţ, fie cu un şut, mai un incendiu, mai un sărut prelungit, ca să fie „masa” bogată… În rolul frumoasei intangibile, în faza iniţială, este Lili Collins, fata lui Phil, născută pe 18 martie 1989, şi care a debutat, fireşte, ca manechin şi a prezentat câteva emisiuni TV (doar e şi nepoată de producătoare, nu?: June, bunica şi mama lui Phil).
A mai apărut în două lungmetraje: oscarizatul „The Blind Side” şi „Priest”. Regizorul de culoare John Singleton pare că s-a specializat în filme de acţiune ca „Prea furios, prea iute” sau „Shaft” cu un Samuel L. Jackson, cutremurător, sau arhicunoscutele „Poetic Justice” ori „Boyz’n the Hood”. Din păcate, cel de faţă este unul previzibil, nu lipseşte nici măcar întâlnirea pe un stadion, ca să fie multă lume şi eventual să nu fie careva împuşcat. Singura parte nostimă, dacă n-ar fi sinistră, sunt statuile de un kitsch deprimant, amintind de piticii de grădină, vânduţi la marginea drumului. Mai apare şi o pisică (pe nume ceva de genul Borică, întrebarea fiind, dacă nu cumva sursa de inspiraţie a fost Boris Elţîn, că am mai auzit de animăluţe de casă cu nume de şefi de stat), şi o cioară ca în „Păsările”… ratate, plus goana prin tren, cu cafteală cu tot, departe de rafinatul „Doamna dispărută”, originalul sau remake-ul.
Maria Bello are un rol minor, iar Alfred Molina, pe lângă faptul că e de nerecunoscut, în sensul rău al cuvântului, probabil că a rămas de pe vremea când adormise în vitrina cu dulciuri din „Chocolat”, e şi uşor stânjenit de replicile debile pe care trebuie să le rostească. Revenind la Taylor, alias Nathan Price, descoperirea obârşiei sale, în sine, e cusută cu aţă albă. Scena de la început, cu beţia de la petrecere, e una general valabilă, oriunde te-ai afla pe Glob, iar visul repetitiv şi el pare total nerealist, dar probabil că nu au avut consultanţă de specialitate, folosindu-se de ce le era mai la îndemână să iasă coerentă toată găselniţa. Identitatea lui Nathan – aşa s-ar fi putut supranumi toată povestea, asta dacă nu ar fi fost un titlu parţial luat, se va deduce destul de rapid, dar autorii se vor încăpăţâna să tragă de timp şi chiar să încerce un mister care nu prea le-a ieşit, părând că singuri s-au răzgândit, ceea ce ne-a lăsat şi fără ultima sclipire de inteligenţă artistică.
ABDUCTION
acţiune, sua, 2011
1h 46min.
regia: John Singleton.
cu: Taylor Lautner, Lili Collins, Alfred Molina, Antonique Smith, Maria Bello, Jason Isaacs, Sigourney Weaver, Michael Nyqvist.
distribuit de MediaPRO Distribution.
