În weekendul care a trecut, la Chişinău s-au petrecut două evenimente importante: mitingul pro-integrare europeană al moldovenilor şi spectacolul „D’ale noastre“ al Teatrului Naţional din Bucureşti, prezentat în capitala Moldovei cu ocazia celei de-a doua ediţii a „Întâlnirilor JTI“.
Împreună cu montarea sa, a trecut Prutul şi coregraful Gigi Căciuleanu, care, astfel, făcea o călătorie de recuperare a memoriei pe plaiurile basarabene de unde îşi trage rădăcinile. „Pentru mine, Basarabia este ca Ţara Minunilor pentru Alice. Nu am ştiut niciodată dacă tărâmul acesta despre care îmi povestea cu atâta drag şi dor bunica mea chiar există cu adevărat sau dacă nu cumva este doar un loc din basme“, a spus Gigi Căciuleanu la plecarea din Bucureşti, mărturisind că are emoţii colosale la prima sa vizită pe pământul strămoşilor.
O toamnă superbă, cu o lumină ca mierea, răsfăţa oraşul. O vreme numai bună de plimbări şi de mitinguri, lucru de care locuitorii şi vizitatorii au beneficiat din plin.
Într-un fel, se poate spune că spectacolul prin care Gigi Căciuleanu l-a tradus (fără a-l trăda) pe Caragiale în dans reprezintă şi el un pas spre integrare nu numai europeană, ci chiar planetară, un pas spre integrarea unuia dintre clasicii literaturii române, considerat aproape intraductibil, în marea cultură a lumii căci dansul nu are nevoie, pentru a fi înţeles din România până-n Papua-Noua Guinee, de nici un traducător. Aşa cum şi-a dorit coregraful, „D’ale noastre“ nu mai înseamnă doar „d’ale noastre, româneşti“, ci, mai ales, „d’ale noastre omeneşti“.
În cele două seri în care s-a jucat „D’ale noastre“, sala Teatrului Naţional din Chişinău a fost arhiplină, iar unii dintre cei care l-au văzut în prima seară şi-au dorit neapărat să-l vadă şi a doua zi. „Stai să-l vezi pe Caţavencu! E magistral!“, îi spunea la a doua reprezentaţie un tânăr unui prieten, dându-se „mare“ că el mai văzuse spectacolul. Dans-actorii lui Gigi Căciuleanu au fost răsplătiţi din plin cu urale, cu strigăte entuziaste de „Bravo!“ şi cu zeci de buchete de flori, iar emoţia a fost cuvântul de ordine al celor două seri.
După spectacol, actorii basarabeni s-au „unit“ cu cei români la un pahar de vin de Purcari, făcând un schimb util de experienţă artistică.
Măşcăuţii poetului Ion Sârbu
În ultima zi a călătoriei sale în Basarabia, Gigi Căciuleanu a vizitat satul strămoşilor săi: Măşcăuţi din raionul Criuleni. Localitatea îşi leagă strâns istoria de cea a familiei Sârbu, din care se trage, pe linie maternă, Gigi Căciuleanu, familie de boieri, care avea în stăpânire moşia Măşcăuţi. Unul dintre înaintaşii lui Gigi Căciuleanu, pe numele său Alexandru, a fost cel care a ctitorit în anul 1815 biserica din sat, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, unul dintre primele lăcaşuri de cult din piatră din Basarabia, care a înlocuit vechea bisericuţă din lemn, ce avea hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Ctitorul Alexandru este, de altfel, înmormântat chiar în biserică.
Dar cel mai cunoscut strămoş al lui Gigi Căciuleanu rămâne poetul Ion Sârbu, primul dintre scritorii basarabeni care şi-a scris opera cu caractere latine şi care şi-a afirmat prin toate poemele, cu tărie, românismul. Un poet patriot de care basarabenii sunt foarte mândri. Nu e de mirare deci că şcoala din satul Măşcăuţi poartă numele acestuia.
Plin de emoţie, Gigi Căciuleanu a păşit la propriu pe urmele strămoşilor vizitând cimitirul din sat, unde odihnesc câţiva dintre înaintaşii săi, dar şi vechiul conac al boierilor Sârbu, transformat de comunişti în dispensar.
În grădina conacului mai există aşa-numitul „copac al lui Sârbu“, un arbore japonez transplantat de străbunicul lui Căciuleanu pe pământ basarabean. Deşi coregraful a declarat adeseori că rădăcinile sale se află în valiza pe care o poartă cu el peste tot în lume, văzând straniul arbore, care pare că dansează înfiorat de un fir de vânt, s-a răzgândit. Până la urmă, rădăcinile lui sunt, ca şi cele ale copacului lui Sârbu, adânc înfipte în Măşcăuţii Basarabiei.
După ce a trecut prin toate emoţiile vizitând biserica, cimitirul, conacul şi copacul familiei, părea că nimic nu mai putea să-l tulbure pe acest cetăţean al lumii venit pentru prima dată în locurile unde începe arborele său genealogic. Numai că nu avea să fie aşa. Cea mai emoţionantă întâlnire a fost cea cu elevii Liceului „Ion Sârbu“, care, după ce l-au primit cu pâine şi cu sare, după tradiţie, l-au supus unui tir de întrebări cărora doar graţie farmecului său personal le-a făcut faţă. A avut de răspuns la întrebări grele, precum „În ce relaţii sunteţi cu Bunul Dumnezeu?“ sau „Ce aţi învăţat de la viaţă?“. Dacă de prima întrebare s-a achitat onorabil, răspunzând că „nu este musai să locuieşti în Măşcăuţi ca să crezi în Dumnezeu, iar eu sunt un om chiar foarte credincios“, la cea de-a doua şi-a lăsat muţi interlocutorii: „Nimic. Nu am învăţat nimic de la viaţă. Fiecare zi e un nou prilej de uimire“.
Cu siguranţă însă că nu multe zile îl vor surprinde de aici înainte atât de mult pe Gigi Căciuleanu precum cea în care şi-a „vizitat“ strămoşii.
