Cinci persoane care au făcut tratamentul cu interferon povestesc despre reacţiile adverse pe care le-au avut de îndurat şi despre cum au trecut peste ele.
Teama de boală şi dorinţa de a se însănătoşi au motivat-o pe Maria C. (73 ani) din Braşov să treacă peste neplăcerile cauzate de tratamentul cu interferon: frisoane foarte puternice, dureri de cap şi o slăbiciune resimţită în tot corpul. „Am fost diagnosticată cu hepatită C în 1999 şi eram printre primii care făceau tratament. Multora le era şi frică să-l înceapă. La trei luni după ce am început tratamentul, l-a oprit Casa de asigurări din lipsă de bani. L-am continuat pe cont propriu timp de două săptămâni, după care n-am mai putut face faţă financiar. După o lună, am reluat tratamentul gratuit. Reacţiile adverse sunt foarte neplăcute. Membranele nazale şi gâtul erau foarte uscate. Aveam palpitaţii şi mă întrebam ce m-aş fi făcut dacă lucram”, povesteşte Maria C.
Deşi au trecut zece ani de la tratament, Maria C. spune că efectele adverse ale interferonului se resimt şi acum. „Am mâncărimi de piele şi am făcut şi psoriazis. Mă simt foarte rău din punct de vedere reumatic şi am bănuiala că este de la interferon”, spune Maria. Când face o evaluare a tratamentului, femeia încearcă însă să păstreze un echilibru în concluzii: „Tratamentul cu interferon a adus multe lucruri rele, dar dacă nu atacam virusul, ar fi dansat mai bine. Nivelul transaminazelor a scăzut la două săptămâni de la tratament şi aşa a rămas şi acum. Viremia însă costă 500 de lei şi nu-mi permit să o fac. Mai sunt persoane care au urmat calea naturistă şi care se simt la fel ca mine”, spune Maria C.
„Am ajuns să am o reacţie urâtă la tot ce e din plastic”
Agnes Diaconu, preşedintele filialei Sano-Hep Carei, Satu Mare, a terminat tratamentul cu interferon în 2006, însă boala a recidivat. Cele mai urâte reacţii adverse de care îşi aminteşte din acea perioadă sunt lipsa de energie şi dorinţa de a dormi foarte mult, din cauză că-i scăzuse foarte mult nivelul trombocitelor şi leucocitelor. „La începutul tratamentului am avut mâncărimi puternice ale pielii. Dacă mă scărpinam, îmi crăpa pielea şi curgea sânge. Aşa se întâmpla şi cu pielea de pe spate când mă aplecam. Am ajuns să am o reacţie urâtă la tot ce e din plastic. Am mâncărimi, îmi apar pete roşii, dar dacă dau cu puţin spirt, îmi trec. Am făcut şi o insuficienţă tiroidiană de atunci. Acum iau medicamente pentru tiroidă, dar nu e asta o problemă mare”, povesteşte Agnes Diaconu. Recunoaşte că a avut momente când a vrut să renunţe la tratament, când plângea şi spunea că nu mai poate continua. „În primul rând, familia m-a ajutat, dar contează şi ca pacienţii cu aceeaşi boală să se întâlnească, aşa cum se întâmplă în asociaţie. Unii bolnavi au depresie şi o senzaţie că sunt pierduţi”, adaugă Agnes Diaconu.
„Nu toată lumea reacţionează la fel la tratament”
Rodica M. (58 ani) din Bacău, nu putea mânca mai nimic în timpul tratamentul cu interferon şi a slăbit zece kilograme. Avea stări de leşin şi trebuia să se interneze la fiecare două săptămâni. În spital stătea tot atât şi aşa a fost pe toată durata tratamentului. „Nivelul hemoglobinei scăzuse foarte mult, de la 11 la 4 şi făceam perfuzii zilnic în perioadele în care stăteam în spital. Pentru creşterea hemoglobinei, beam suc de sfeclă roşie cu morcovi”, spune Rodica M. I-a căzut părul, avea greţuri, ameţeli, dureri de muşchi şi mâncărimi de piele. „Îmi venea să mă sfâşii, aşa tare mă mânca pielea. Mă udam noaptea cu apă, ca să se amelioreze măncărimile. Am încercat tot felul de creme recomandate de medic, dar mai rău îmi făceau”, povesteşte Rodica M. La toate acestea se adăugau şi stările de panică, pentru că nu ştia ce se întâmplă cu organismul ei. „Nu toată lumea reacţionează la fel la tratament. Ştiu o doamnă care n-a stat internată nici o zi”, ţine să precizeze Rodica M. Recunoaşte că, dacă n-ar fi fost insistenţele familiei şi gândul că o să se facă bine, ar fi abandonat tratamentul.
Răbdarea, armă de succes
Gheorghe Ionescu, preşedintele Asociaţiei Sano-Hep din Braşov, a făcut tratament cu interferon în 1996 şi spune că se află printre pacienţii care suportă mai uşor tratamentul cu interferon. În plus, nivelul virusului în sânge este neidentificabil. „Aveam dureri de oase şi de cap, pentru care mi se recomandaseră analgezice, însă nu aveau nici un efect. Am avut insomnii, greaţă şi mi-a căzut părul. Niciodată n-am vrut însă să renunţ la tratament. Am avut un caz la Sibiu al unui pacient care mi-a reproşat că tratamentul îl omoară. L-am sfătuit să aibă răbdare şi să se bazeze pe sprijinul familiei”, spune Ionescu.
Mai norocos a fost şi Vasile Spiridon (73 ani) din Braşov. Bărbatul îşi aminteşte că cele mai deranjante efecte adverse ale tratamentului cu interferon au fost temperatura ridicată şi o stare asemănătoare cu cea gripală. „Efectele au fost moderate. Medicul mi-a spus dinainte care sunt simptomele şi m-am înarmat cu răbdare. Reacţii adverse sunt oricum şi nu am auzit pe nimeni care să spună că a suportat tratamentul cu brio. Fiecare dintre noi e unicat”, spune Vasile Spiridon, care a făcut tratamentul în urmă cu cinci ani.
A doua şansă pentru cei cu recădere
Bolnavii cu hepatita C la care tratamentul cu ribavirină şi interferon nu a dat rezultate vor putea face în curând un alt tratament, cu o rată de succes de aproximativ 75%. „Schema de tratament e relativ simplă: bolnavul este tratat timp de patru săptămâni cu ribavirină şi interferon, iar din a cincea săptămână, timp de 2 luni, primeşte, asociat, boceprevir, care se administrează de trei ori pe zi. Tot tratamentul se întinde pe trei luni”, explică Mihai Voiculescu, şeful Clinicii de Medicină Internă, din cadrul Institutului Fundeni. Anemia şi leucopenia (n.r. scăderea anormală a leucocitelor) se numără printre principalele efecte secundare ale tratamentului cu boceprevir. 144 de români fac în acest moment tratament cu boceprevir, pentru ei costurile acestui medicament fiind suportate de producător în cadrul unui program „promoţional”. Preţul medicamentului urmează să fie decontate de casele de asigurări de sănătate, după ce va fi trecut pe lista de gratuite.
Agnes Diaconu, preşedintele filialei Sano-Hep Carei, Satu Mare, a avut momente când a vrut să renunţe la tratament, dar familia a încurajat-o să meargă mai departe
