Un bărbat de 63 de ani care a aflat întâmplător că suferă de cancer a trecut cu succes de operaţia prin care i s-au scos prostata şi ganglionii limfatici.
La două săptămâni după operaţia de prostată, Mircea, un bărbat de 63 de ani, aşteaptă cu nerăbdare să se externeze. „N-am avut voie să fac duş de când m-am operat. M-am spălat eu cu prosopul”, se scuză bărbatul. În dimineaţa în care ne-am întâlnit, lui Mircea abia i se scosese sonda care preia urina din vezică şi pe care a fost nevoit să o poarte timp de două săptămâni.
„Nu m-am dat de ceasul morţii când am aflat diagnosticul”
Mircea a aflat întâmplător că are cancer la prostată la începutul acestui an. La prima analiză de sânge specifică (PSA), valorile i-au ieşit puţin peste cele normale, aşa că, la sugestia fiicei lui, a repetat testul la o clinică privată. Rezultatul l-a alarmat. A mers la urolog şi a făcut o puncţie prostatică. „Aveam o presimţire şi mi-am pus lucrurile în ordine. Nu m-am dat de ceasul morţii când am aflat că am cancer. Mi-am spus că e moştenire genetică de la mama, care a fost diagnosticată cu cancer ovarian la 52 de ani şi care a murit la peste 80 de ani, de comoţie cerebrală”, spune Mircea.
Risc de disfuncţie erectilă la pacienţii operaţi
Medicii l-au încurajat pe Mircea. „Dacă nu muriţi de inimă rea, o să fiţi vindecat după operaţie”, i-a spus unul dintre ei. „La operaţie m-am dus ca la bal, nu închistat, nu crispat”, îşi aminteşte el. Intervenţia a constat în îndepărtarea completă a prostatei, a veziculelor seminale şi a ganglionilor limfatici. Operaţia a durat două ore, iar în următoarea zi a stat la reanimare. „Timp de şapte zile, n-am mâncat nimic. Ca să nu mă balonez şi ca să nu am dureri în zona operată, am băut doar supă de legume strecurată, iaurt şi ceai”, spune Mircea. Operaţia prin care se tratează cancerul la prostată presupune câteva riscuri, dar acestea sunt minime. „Teoretic, riscul de incontinenţă urinară este de 3-20% la nivel mondial, dar eu nu-mi amintesc de vreun pacient operat în centrul nostru care să rămână cu această problemă. Disfuncţia erectilă poate apărea la 50-60% din pacienţii operaţi, citând statisticile internaţionale, dar cea în forma ei severă nu depăşeşte 20% din aceştia”, afirmă Cristian Surcel, medic urolog la Spitalul Fundeni din Bucureşti.
În Centrul de la Fundeni, medicii apreciază că ponderea pacienţilor care rămân cu disfuncţie nu depăşeşte 10%. „În plus, pacienţii de peste 60 de ani suferă şi de alte boli asociate şi e greu de apreciat dacă disfuncţia erectilă s-a instalat în urma operaţiei, evaluarea preoperatorie fiind esenţială”, adaugă dr. Surcel. La Spitalul Fundeni se efectuează anual în jur de 80 de astfel de intervenţii chirurgicale. „Facem din ce în ce mai multe operaţii, asta şi pentru că medicii de familie au început să trimită cazurile incipiente, dar şi pentru că alte tipuri de proceduri, precum radioterapia externă sau crioterapia, au efecte secundare prea mari sau nu au confirmat succesul. Dezamăgirea noastră este că totuşi numărul acestor cazuri, care ajung la operaţie este prea mic comparativ cu amploarea afecţiunii la nivel naţional”, mai spune Surcel. Majoritatea bolnavilor vin la spital în stadii avansate, cu metastaze, în care operaţia nu mai este indicată. Pentru aceştia, soluţia sunt tratamentele hormonale, blocante ale testosteronului. „În cazul pacienţilor operaţi, dacă boala recidivează, se administrează tratament hormonal sau/şi radioterapic, iar dacă rezultatele tot nu sunt bune, se recomandă citostatice”, explică Ionuţ Manea, medic urolog rezident la Spitalul Fundeni.
Analize obligatorii după 50 de ani
Bărbaţii trecuţi de vârsta de 50 de ani trebuie să facă anual o analiză de sânge, denumită PSA (antigen prostatic specific) prin care se poate depista riscul de cancer la prostată. „Urinările frecvente şi greutatea în urinare sunt simptome ale cancerului la prostată, dar de multe ori, pacienţii bolnavi nu prezintă nici unul din aceste semne, boala fiind descoperită în urma analizelor”, afirmă Ionel Sinescu, şeful Clinicii de chirurgie urologică şi transplant renal, de la Spitalul Clinic Fundeni din Bucureşti.
Medicamente pentru adenomul de prostată
Adenomul de prostată este o tumoră benignă şi reprezintă cea mai frecventă afecţiune urologică la bărbaţi. Tratamentul este medicamentos, dar dacă nu dă rezultate sau dacă bolnavul nu mai poate urina, se face operaţie endoscopică sau deschisă şi se rezecă doar adenomul, nu prostata în întregime. Intervenţia endoscopică durează o jumătate de oră, iar cea clasică, aproximativ o oră. Principalul semn al adenomului de prostată îl constituie dificultăţile de urinare.
