– Gripa aviara, domnule Ciochia, a devenit bau-baul care inflameaza tocmai ecranele televizoarelor. Chiar ne aflam intr-un mare pericol?
– De curand, intr-o publicatie franceza de mare prestigiu editata de Societe Nationale de Protection de la Nature – nr. 224, ianuarie – se pune intrebarea intr-un titlu al unui articol foarte bine documentat: „Gripa aviara – De la animal la om: fantezie sau realitate?”. Aparand aceasta problema cu nenumarate necunoscute pentru a se evita interpretari gigantificate de unii necunoscatori care deja au folosit cu diferite ocazii in presa si la televiziune termeni ca „PANDEMIE aviara” trebuie explicat fenomenul. Pandemie – epidemie, care cunoaste de la inceput o mare intensitate si extindere, ajungand sa cuprinda intregul glob – asta este explicatia stiintifica si din dictionare. Deci in cazul prezentei situatii nu este firesc sa se foloseasca astfel de termen nejustificat si nereal.
– A devenit o problema politico-socio-economica. Gripa aviara este o noutate pentru oamenii de stiinta?
– Este cazul unei infectii a pasarilor determinata de virusul Orthomyxovirus, influenza A, denumit intre persoanele de specialitate „influenta A”; veterinarii o denumesc „gripa pasarilor” sau, cum a fost botezata mai nou, „gripa aviara”, care de fapt mentioneaza acelasi subiect. Unii practicieni ii mai spun si „pesta aviara”. Atentie deosebita in diagnostic pentru a nu se confunda cu boala Newcastle, ce este o „pseudopesta aviara” determinata de un alt virus, care si el este foarte contagios, insa netransmisibil la om. Gripa aviara este o alta denumire pentru „influenza A”, insa a nu se confunda cu gripa aviara de la om, care este o denumire ce apare in momentul cand omul este infectat de acest virus. Acest virus are un tropism intotdeauna intestinal, transmiterea lui facandu-se prin secretii respiratorii sau prin gainatul de la pasari.
– Cum se mentine?
– Se mentine mai multe saptamani in apele de suprafata, adica intr-un mediu umed. Din acest motiv sunt infectate mai ales pasarile ce populeaza mediul acvatic. O caracteristica a acestui virus este aceea ca rezista la temperaturi scazute si chiar in cazul inghetarii apei sau al congelarii substratului pe care se afla virusul, fiind insa foarte sensibil la temperaturi ridicate, adica la +60°C timp de 5 minute, cand moare, iar la 100°C prin fierbere moare intr-un minut. De asemenea, este putin stabil la un pH mai mic de 6. Deci virusul, trecand prin stomacul omului, moare deoarece pH-ul este de 2. O actiune destructiva o au si diferite substante oxidante, pe baza de clor, iod, sapunurile, formolul etc.
– De unde vin denumirile de „H” si „N”?
– Virusul este ultramicroscopic, fiind invelit de o capsula ce are pe ea particule specifice, ce sunt de 15 feluri, fiind hemoglutine notate de stiinta cu H, adica de la H1 pana la H16. Acestea permit virusului sa patrunda in celula, iar alte particule ale capsulei permit virusului sa iasa din celula. Sunt denumite noraminidase, care sunt de 9 feluri, avand astfel notatia de N1 pana la N9. De aceea, subtipurile virusului sunt in functie de particulele ce-l inconjoara. In unele cazuri, extrem de rare, poate avea loc o mutatie ce determina marirea numarului de acizi aminici, putand astfel ca virusul sa patrunda mai rapid in celulele gazdei, observandu-se o crestere a virulentei, aparand „influenza aviara”, insa cand mutatia intervine asupra subtipului H5 sau H7, virusul poate deveni foarte virulent, deci foarte patogen si foarte contagios, determinand moartea pasarilor infectate in proportie de 90% in timp de 48 ore. Din aceasta cauza boala a fost numita „pesta aviara”. Deci virusul gripei aviare este foarte raspandit la pasarile salbatice si in general putin activ, cu o patogenitate slaba. Chiar subtipurile de H5 si H7 de obicei sunt putin active, fiind singurele care pot deveni foarte patogene, insa numai printr-o mutatie. Cu cat capsula virusului are mai multi acizi aminici, cu atat mai mult virusul devine mai patogen. Literatura de specialitate mentioneaza faptul ca in ultimele decenii s-a observat o crestere a agresivitatii acestui virus ca urmare a maririi numarului de acizi aminici, recordul numarului de acizi aminici bazici detinandu-l subtipul H5N1 asiatic, determinand o mortalitate crescuta la pasari.
– Cum se face ca a ajuns doar in aceasta parte a lumii?
– La pasari, acest virus „influenza A” este raspandit peste tot in lume, manifestandu-se mai ales la pasarile salbatice de apa, principalul rezervor de virus fiind mai ales ratele si gastele, stiut fiind faptul ca unele dintre ele sunt purtatoare ale virusului fara ca acesta sa le afecteze. In cazul virusului H5N1 asiatic, ratele ce sunt contaminate se imbolnavesc. Insa, in general, toate pasarile sunt susceptibile de infectie; dintre cele domestice, mai ales curcile, determinandu-le o paralizie si moartea celor bolnave in 48 ore in cazul unei epizootii, insa se pot imbolnavi si gainile, facand o septicemie hemoragica cu neputinta coordonarii miscarilor. Ratele si gastele sunt cele mai rezistente. Aceasta viroza a devenit mai evidenta pe la inceputul anului 2004, cand a inceput sa se manifeste la pasari in mod observabil in Asia Orientala, pe linia Pekin – Moscova, demarcatie de unde pleaca majoritatea drumurilor de migratie a multor specii de pasari in directia N-S sau NE-SE. Insa este putin probabil ca pasarile migratoare sa fie principala cauza a dispersiei virusului H5N1, deoarece ratele si gastele bolnave n-ar fi putut strabate in zbor sutele si miile de kilometri, neputand zbura bine sau deloc din cauza bolii care afecteaza aripile si picioarele, paralizandu-le. Totusi, daca se presupune ca aceste specii de pasari ar fi cauza dispersiei virusului, inseamna ca in aceasta iarna in regiunile unde ierneaza din Africa, Arabia, India etc. sau chiar la noi, la gurile Dunarii, lacurile litorale, coasta Marii Negre, ca si in alte cartiere de iernat, vor muri multe dintre pasarile migratoare. Daca nu se va observa aceasta mortalitate, inseamna ca sunt alte cai de raspandire a acestui virus atat de patogen, si trebuie luate masurile cuvenite de profilaxie.
– Cum stam cu vaccinurile?
– Literatura de specialitate remarca faptul ca exista vaccin impotriva virusului subtipul H5 si N7, insa vaccinarea pasarilor contra „influenza A” este interzisa in Comunitatea Europeana deoarece pasarile vaccinate devin purtatoare de virus fara a se imbolnavi. De aceea se recomanda ca in fiecare tara europeana sa se mearga pe profilaxie, adica supraveghere veterinara, servicii publice performante, reguli de igiena, crestere cu tehnologii performante, neamestec in aceeasi crescatorie de specii diferite de pasari, asigurarea protectiei personalului ce lucreaza in crescatorii etc. Pentru eliminarea totala a virusului, vaccinarile trebuie aplicate o perioada de timp mai indelungata in toate crescatoriile, de asemenea sa se acorde o atentie foarte mare resturilor provenite din crescatorii si mai ales de la pasarile suspectate de pesta. Un caz deosebit de edificator este Italia, care in perioada 1999-2001 a aplicat vaccinul timp de 14 luni, sacrificand si 13 milioane de pasari in decembrie 1999 si totusi, cu toate masurile luate, a reaparut epizootia. Adica virusul H5N1 HP, acesta fiind caracteristic pasarilor salbatice si celor domestice, in primul rand ratelor si gastelor. Acesta nu este adaptat la om, adica de la Clasa AVES la Clasa Mamalia din care apartine si Homo sapiens – omul – fiind necesara o mutatie genetica si deci necesara aparitia unui alt subtip al acestui virus. Mutatiile genetice au legile lor biologice si nu au loc decat extrem de rar si numai in conditii cu totul specifice. Insa „in extremis”, si contaminarea omului poate fi posibila si numai in conditiile in care frecvent si repetat vine in contact direct cu secretiile respiratorii ale pasarilor sau cu gainatul pasarilor bolnave. Insa si in acest caz s-a stabilit ca afinitatea virusului pentru om este foarte putin probabila. In afara de contactul direct sus-mentionat nu sunt alte cai de infectie cunoscute pana in prezent. Literatura de specialitate remarca faptul ca nici o specie de tantar sau alte insecte nu este transmitatoare a acestui virus. Pentru epizotiile anuntate a fi depistate in unele localitati, mai ales in Delta Dunarii, nu se poate folosi termenul de pandemie. De aceea riscul unei pandemii nu este de actualitate, ci este cazul unei epizootii aviare de pesta. Virusul „influenza A” in aceasta perioada nu a provocat epidemii deosebite, in afara de cazuri izolate, si este foarte putin probabil sa aiba loc o mutatie pentru aparitia unei pandemii si bineinteles o transmitere la om. Potentialul unei mutatii este foarte important si a provocat periodic in unele tari epizootii la pasari, insa nimic nu indica pana in prezent ca acest virus ar fi creat probleme la om. O posibila cale a acestui virus de-a ajunge la om este formarea unui subtip care sa atace porcul printr-o mutatie si numai dupa aceea sa infecteze omul.
– Cine a inflamat, totusi, omenirea?
– Specialistii din vestul Europei remarca faptul ca Organizatia Mondiala a Sanatatii a dramatizat putin problema gripei aviare, fiind insa atenuata de Oficiul International pentru Epizootii in cadrul Conferintei Internationale de la inceputul lui noiembrie 2005 la Geneva; cu acest prilej, vaccinarile cu vaccinul contra virusului H5N1 asiatic s-au deblocat, ramanand la nivelul fiecarei tari latitudinea de a vaccina sau nu pasarile. Problema majora este aceea a riscului pe care-l prezinta pasarile vaccinate ce devin purtatoare de virus fara a se imbolnavi.
– Suntem surprinsi ca adevaratii specialisti virusologi din institutele noastre de cercetari nu au luat o atitudine de a opri seria de informatii gresite transmise de media, mai ales ca s-au luat o serie de masuri brutale asupra pasarilor banuite ca ar putea fi bolnave – le-au bagat in saci, le-au aruncat pe foc, fiind vii, practic ne-am dat in spectacol…
– Si pasarile respective asupra carora s-a actionat cu brutalitate de oameni coabiteaza cu noi, Homo sapiens, deci trebuie cu totii sa pastram cu mandrie notiunea de sapiens. Vorbind cu un adevarat taran, mi-a spus: „Dracu' nu este atat de mare cum il face omul!”, apoi in continuare: „Da, Doamne, mintea romanului cea de pe urma!”
– Va multumim!
Eminentul ornitolog Radu Dimitrie – timp de 16 ani seful Centralei Ornitologice Romane de pe langa Academia de Stiinte Agricole si Silvice – remarca in articolul „O alerta exagerata” (din „Vanatorul Roman” nr. 10/2005), referindu-se la doua harti cu caile de migratie: „Romania nu este in calea acestor drumuri de migratie si, practic, este in buna parte ocolita; cat priveste mortalitatile mari constatate printre pasarile domestice ale populatiei din unele localitati din Delta Dunarii, acestea se datoreaza altor boli pe care le-au avut si in alti ani, indeosebi holera sau Pasteurella, o boala infectioasa de mare contagiozitate, provocata de bacteria Pasteurella avium. O boala aproape la fel de periculoasa este si pesta sau ciuma pasarilor. Si ea ar putea fi o cauza a acestor mari mortalitati. Nu s-a semnalat nici un caz mortal la om diagnosticat cu virusul gripei aviare in Romania”.
Prof. dr. ing. Victor Ciochia biolog. Activeaza insa in zoologie fundamentala si aplicata, entomofagi; combaterea biologica si integrata a daunatorilor culturilor agricole; ornitologie.
Este specializat si in cresteri de insecte entomofage, cresteri industriale si combatere biologica cu Trichogramma sp. si Coccinellidae a unor insecte fitofage, protectia pasarilor, dinamica si migratie. Printre altele, este descoperitorul celor cinci cai de migratie a pasarilor in Delta Dunarii.
Laureat al Premiului „Emil Racovita” al Academiei Romane, ce se acorda o singura data unei persoane pentru activitate stiintifica deosebita sau publicatii.
