Lui Ion Simion (76 ani) a început să-i placă ţigara de la 17 ani, mai exact de când a reuşit să-şi câştige singur existenţa, la CFR. Mai întâi, fuma 10-15 ţigări, pentru ca în ultimii zece ani de fumător să ardă două pachete şi jumătate.
„Fumam de când mă trezeam, până mă culcam. Îi spusesem şi neveste-mii că, dacă mor, să pună lângă mine un pachet de ţigări şi un chibrit. Dacă mă gândesc bine, am ars o casă şi o maşină cu banii daţi pe tutun”, povesteşte bărbatul. Acum este internat în Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” din Bucureşti.
Problemele de sănătate au început să devină deranjante pe la începutul anilor ’90. Obosea la cel mai mic efort, nu mai avea energie, nu mai putea merge cum trebuie. Când se urca în troleibuz, toată lumea se uita la el: tusea nu-i mai dădea pace. „Băteam toba de când urcam în troleibuz, până la coborâre”, spune Ion Simion. Aşa s-a hotărât să se interneze în spitalul CFR 2 din Bucureşti. Medicul l-a diagnosticat cu astm şi i-a spus franc: „Ori te laşi de tutun, ori treaba dumitale”. Ion Simion avea la el şi ţigări şi chibrit, dar din ziua aia n-a mai pus tutun în gură.
Tratament experimental de succes
Mai târziu, avea să afle că diagnosticul şi tratamentul erau greşite. Ion Simion se simţea tot mai rău. Revelaţia care i-a salvat viaţa a venit peste zece ani, prin 2000, în timp ce se uita la televizor, la Tele 7ABC.
„Într-o seară, la o emisiune, au fost invitaţi doi medici care vorbeau despre BPOC (n.r. – bronhopneumopatie cronică obstructivă). Am ascultat cu foarte multă atenţie şi mi-am dat seama că nu sufăr de astm, ci de BPOC. A doua zi, am cuplat televizorul la casetofon şi am înregistrat emisiunea difuzată în reluare, pe care o am şi acum”, povesteşte bărbatul. Un an de zile a stat în dubii şi n-a luat nici o decizie de a merge la doctor. Pentru că se simţea din ce în ce mai rău şi ajunsese să aibă nevoie de sprijinul soţiei ca să meargă, şi-a luat inima în dinţi şi trimiterea de la medicul de familie şi s-a dus la Institutul Marius Nasta.
Diagnosticul de BPOC a venit nemilos. „Doctorul Mihălţan m-a întrebat dacă vreau să intru într-un program experimental. I-am spus că totul e în mâna dumnealui”, îşi aminteşte Ion Simion.
După patru-cinci luni, a început să se simtă mai bine. După trei ani de tratament, putea să meargă singur şi nu mai obosea aşa repede. La scurt timp, şi-a completat tratamentul cu un alt medicament.
„Aşa am dus-o până azi. Când m-am internat, capacitatea respiratorie era de 35%. Acum e de 55%”, spune el. Şi se mai mândreşte cu ceva: „Acum fac piaţa singur, la Obor. Am un căruţ în care pun până la 20 de kilograme şi pot să-l duc fără probleme”. Mai vine din când în când la spital, pentru control. Despre BPOC spune hotărât: „E o boală ireversibilă, tare rea şi ascunsă. Până nu vii la control, nu ştii ce ai. Eu m-am ţinut cu dinţii de tratament”.
Diagnosticul de BPOC, pus frecvent cu întârziere
Ion Simion este doar unul din cei un milion de bolnavi de BPOC din România. Ca şi în cazul lui, diagnosticul de BPOC se pune târziu în mod frecvent, în jurul vârstei de 55-60 de ani, când simptomele sunt deja foarte pronunţate. Boala debutează de fapt pe la 40 de ani, uneori chiar şi la 20 sau 30 de ani, cu tuse, respiraţie şuierătoare, senzaţii de apăsare în piept, gâfâială şi oboseală la urcatul scărilor. Cei mai mulţi oameni pun simptomele bolii pe seama vârstei sau a sedentarismului. Fumătorii tind să creadă că oboseala şi problemele de respiraţie sunt consecinţe „normale” ale fumatului.
De asemenea, ei cred că „tusea fumătorului” este una inofensivă, când, de fapt, ea este un semn de bronşită cronică. „Bronhopneumopatia cronică este o boală cronică respiratorie care se grupează în ceea ce este cunoscut în popor la emfizem pulmonar şi bronşită cronică. După debut, aceste boli au un progres tacit sau cu un minim de simptome şi explodează de multe ori după 45 de ani”, spune Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. Principala cauză a bolii este fumatul activ şi pasiv. Alţi factori de risc sunt pulberile industriale, noxele chimice, fumul produs prin arderea combustibililor biologici precum cărbune, lemn sau gunoi de grajd. Tratamentul se axează de regulă pe bronhodilatatoare, majoritatea sub formă de spray-uri, la care se pot adăuga antiinflamatoare, atunci când apar mai mult de trei episoade pe an.
Complicaţiile bolii pot varia de la infecţii virale sau bacteriene, până la apariţia unui cancer pulmonar la 5% din pacienţi. Frecvent, apar complicaţii cardiovasculare, diabet sau osteoporoză. În final, se ajunge la insuficienţă respiratorie cronică.
CAMPANIE
Măsuraţi-vă gratuit capacitatea respiratorie!
Persoanele care vor să-şi măsoare capacitatea respiratorie o pot face gratuit în perioada 14-25 noiembrie în spitalele de pneumologie din întreaga ţară, precum şi în cele unde există secţii de pneumologie. Lista cabinetelor poate fi găsită pe site-ul www.desprebpoc.ro. Pe 19 şi 20 noiembrie, bucureştenii îşi pot afla gratuit vârsta pulmonară în Parcul Tineretului, zona Şincai, unde sunt aşteptaţi într-un cort special amenajat.
