Investitorii continuă să își reducă investițiile în sectorul spațiilor de birouri, în favoarea altor sectoare imobiliare, conform unui raport realizat de firma internațională de avocatură CMS și de firma de servicii imobiliare comerciale și de investiții CBRE.
În regiunea CEE creșterea economică și politicile economice relaxate au dus la o crestere a prețurilor locuințelor, acestea devenind mult mai puțin accesibile pentru cumpărători. Prin urmare, locuințele de închiriat devin o opțiune din ce în ce mai populară. Se preconizează că această tendință va continua, deoarece dezvoltatorii rezidențiali consideră că locuințele construite pentru închiriere reprezintă o alternativă atractivă la cele construite pentru vânzare.
Lukas Hejduk, coordonatorul departamentului de Real Estate al CMS din regiunea CEE spune: „Asistăm la schimbări în modul de viață, pe măsură ce economiile lumii ies din pandemie. Investițiile în imobiliare se schimbă pe măsură ce sectorul caută să răspundă noilor așteptări din partea consumatorilor. Problemele legate de accesibilitatea prețurilor și creșterea numărului populației vor forța piața din Europa Centrală și de Est să se adapteze și, încet, dar constant, să urmeze modelul Europei de Vest în ceea ce privește structura sectorului locuințelor.”
Un cadru juridic favorabil este, de asemenea, un factor esențial pentru stimularea investițiilor în CEE pe piața imobiliară rezidențială pentru închiriat. Deși legislația care afectează aceste proiecte se află încă în faza de proiect, aceasta este, în general, flexibilă și răspunde cerințelor dinamice ale acestei clase de active. Reglementări speciale favorabile investitorilor care afectează astfel de proiecte au fost puse în aplicare în ultimii ani și au oferit condiții favorabile pentru creșterea noului sector.
Roxana Frățilă, partener CMS și Coordonatoarea practicii de Real Estate & Constructii în biroul București, declară: „Situația economică generală și noile obiceiuri de consum, în special în rândul noilor generații de profesioniști, în ceea ce privește mobilitatea și atitudinea față de deținerea sau închirierea de proprietăți, vor forța, cel mai probabil, piața românească să se adapteze la modelul Europei de Vest în ceea ce privește construcțiile destinate închirierii (built-to-rent), la fel ca și alte țări din Europa Centrală și de Est.
România nu are o legislație care să acopere dezvoltarea și finanțarea structurilor built-to-rent, dar acest lucru nu este neapărat în detrimentul investițiilor în acest segment. Dimpotrivă, legile noastre sunt, în general, flexibile și favorizează investitorii instituționali, astfel încât primii care investesc pe plan local în structurile de tipul built-to-rent, pe baza legislației actuale, pot beneficia de fapt de lipsa unor astfel de proiecte pe piață și pot produce randamente locative constante pe termen lung, precum și noi surse de venit; la rândul lor, chiriașii ar avea parte de inchirieri și servicii de întreținere gestionate în mod profesionist, mai degrabă decât în sistemul tradițional de închiriere, care este gestionat în prezent în cea mai mare parte de persoane fizice sau de companii imobiliare de dimensiuni mici. Întrucât România rămâne un adevărat hub pentru afaceri IT & BPO de profil, observăm că dezvoltarea segmentului built-to-rent poate avea sens, cel puțin, pentru moment, în apropierea spațiilor de birouri din principalele orașe din țară.“
Joanna Mroczek, Coordonatoarea departamentului de Cercetare & Consultanță Strategică dinn cadrul CBRE, regiunea CEE, adaugă: „În contextul creșterii ratelor dobânzilor, al costurilor ridicate ale construcțiilor, al energiei și al inflației, activele locative rezidențiale rămân în continuare o alternativă sigură pentru investitori, mai ales datorită ofertei insuficiente și a cererii individuale și instituționale ridicate pe toate piețele, susținute de migrațiile demografice.
Raportul susține, de asemenea, că ESG este un aspect la fel de important în sectorul închirierilor private ca și în alte sectoare imobiliare. Strategiile ESG adoptate de dezvoltatorii rezidențiali includ reduceri specifice ale amprentei de carbon în producția de noi facilități, măsurarea performanțelor în conformitate cu standardele internaționale, punerea în aplicare a principiilor economiei “cu circuit închis” și analizarea oportunităților de optimizare a investițiilor în ceea ce privește emisiile și consumul de resurse.”
