Mai este o lună până când Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte ar putea pune sub protecţie toţi consumatorii din România, fără ca aceştia să fie nevoiţi să meargă în instanţă pentru a-şi căuta dreptatea.
Băncile cu clauze putrede în contractele de credit vor condiţii speciale pentru aplicarea legii şi caută încă o dată sprijinul Guvernului pentru a evita pierderi de sute de milioane de euro generate de dobânzile şi comisioanele neîncasate, notează portalul economica.net. De la 1 iulie 2013, din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte ar trebui să fie activate două noi articole. Acestea spun că, în momentul în care o clauză contractuală este dovedită ca fiind abuzivă într-un contract, aceasta trebuie eliminată din toate contractele similare încheiate între acel comerciant (profesionist) şi consumatori, fără ca aceştia din urmă să fie nevoiţi să introducă acţiuni individuale în instanţă. O clauză este abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul şi aduce un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Cele mai multe contracte încheiate între comercianţi şi consumatori sunt tip, preformulate, de adeziune, fără drept de negociere, arată analiza economica.net. Iniţiativa contestării clauzelor contractuale trebuie să vină de la stat, prin Autoritatea Naţională de Protecţia Consumatorilor, sau de la o asociaţie de profil, cu cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe. Prevederile se aseamănă cu cele ale class-action-ului din legislaţiile anglo-saxone şi trebuie implementate obligatoriu, fiind parte a Directivei europene 93/13/CEE.
Cine face jocurile
Schimbarea Legii 193/2000 era cât pe ce să treacă neobservată, deşi modificările au fost stipulate încă din mai 2012 în legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, ce a fost aprobată de Parlament, la iniţiativa Ministerului de Justiţie.
Deşi afectează orice comerciant şi furnizor de servicii, spiritele s-au inflamat după ce presa a scris de impactul pe care îl poate avea legea asupra sistemului bancar. În ultimii trei ani, pe Legea 193/2000 au fost câştigate mii de procese dintre clienţi şi băncile creditoare. Dobânzile care variază la dorinţa băncii, fără nici un criteriu determinabil şi definit în contract, dobânzile fixe care cresc, comisioanele imense fără contraprestaţie, aplicate la soldul iniţial al creditului, toate acestea şi nu numai au fost desfiinţate de instanţe, după ce clienţii au câştigat în cea mai mare parte procesele.
Bancherii, prin Asociaţia Română a Băncilor, au luat imediat atitudine şi au scris Ministerului de Justiţie şi Băncii centrale, cerând ajutorul în faţa acestui nou pericol legislativ, ce a venit după episodul din 2010 când „intervenţia coordonată a BNR şi FMI” a dus la „contracararea” efectelor OUG 50. Fără sprijinul guvernului, băncile ar urma să sufere pierderi cu mult peste cele pe care le-ar fi cauzat OUG 50 de aproximativ 600 de milioane de euro pe an, după cum arată estimările bancherilor.
Banca Naţională a plecat prima urechea la rugăminţile băncilor comerciale, şi Fondul Monetar a intrat rapid în joc. Când modificările la lege erau pe punctul de a intra în vigoare în februarie 2013, o dată cu restul Codului de procedură civilă, o ordonanţă de urgenţă le-a amânat pentru 1 iulie. Prorogarea a fost motivată de necesitatea realizării unui studiu de impact.
BNR a primit de la bănci toate datele de care avea nevoie pentru realizarea studiului, însă anunţarea rezultatelor se lasă aşteptată, în condiţiile în care mai este doar o lună în care Parlamentul ar putea vota modificarea modificărilor la Legea 193/2000.
Ce vor bancherii
Băncile, împreună cu BNR, insistă că orice proces de această natură ar trebui să ajungă la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care o consideră singura instanţă abilitată să judece astfel de cazuri. Unul dintre cele două noi articole spune că procesele se judecă după sistemul tur-retur, cu fondul la Tribunalul de la domiciliul profesionistului şi apelul la Curtea de Apel – în concordanţă cu restul Codului de procedură.
Radu Gheţea, preşedintele ARB, declara recent că băncilor le e teamă de o decizie a unei instanţe inferioare care ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului bancar, deşi admite că au fost şi unele clauze abuzive.
Pentru ca procesele să ajungă la Înalta Curte, bancherii trebuie să convingă guvernul să propună o derogare de la lege Parlamentului.
Unele bănci sunt mai motivate decât altele să ajungă la Curtea supremă. BCR, de exemplu, a câştigat totate procesele la ICCJ. Performanţa avocaţilor BCR a dus până şi la anularea unei decizii definitive şi irevocabile în favoarea unui client, care stabilea că dobânda de referinţă variabilă a băncii de 9% trebuie asimilată Euribor (aflat acum la 0,2-0,3%) plus marja fixă din contract de 1,5 puncte procentuale. Completul de judecată de la ICCJ care a dat sentinţa favorabilă clientului a admis o contestaţie în anulare a BCR – o procedură excepţională şi care este foarte rar admisă – şi a casat sentinţa, fiind convins de argumentul avocaţilor că dobânda la credit nu poate fi mai mică decât cea la depozit.
Cei de la Volksbank, pe de altă parte, nu au motive să-şi dorească să ajungă la ICCJ, din moment ce au pierdut zeci de procese acolo numai în acest an, în timp ce au câştigat doar trei, dintre care unul iniţiat pe Legea 193/2000.
Apoi, băncile mai vor ca doar statul, prin ANPC, să aibă dreptul de a iniţia astfel de procese, nu şi asociaţiile de consumatori. Rata de câştig a ANPC (cu un procent de 75%) este mai mică decât cea a clienţilor care îşi angajează un avocat. Şi ANPC se prezintă la procese cu juriştii proprii, care au experienţă doar la Judecătorie şi Tribunal. În schimb, o asociaţie ar putea angaja propriul avocat.
Pentru că implementarea modificărilor cerute de bancheri ar lua ceva timp în Parlament, aceştia au cerut o nouă amânare în întâlnirile cu guvernul şi BNR.
ARB admite că face lobby la Parlament şi Guvern pentru modificarea legii şi spune că argumentele băncilor au fost reţinute şi de FMI sau Comisia Europeană, „chiar dacă nu întotdeauna cu bucurie”.
Isărescu despre lege: Evaluăm, vom face o prezentare
Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a declarat că BNR se află în proces de evaluare a impactului pe care modificarea Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte l-ar putea avea asupra băncilor. Modificările legislative care ar trebui să intre în curând în vigoare spun că o clauză abuzivă, dovedită ca atare în instanţă, trebuie eliminată din toate contractele. Acest lucru a pus pe jar băncile, mai ales pe cele care au procese cu clienţii. „Suntem în proces de evaluare. Vă cer permisiunea să nu vă răspund acum. Cred că cel mai bine, pentru că acolo lucrurile şi cuvintele trebuie cântărite bine, am să rog colegii să facă o prezentare separată pe acest subiect”, a declarat Mugur Isărescu, în cadrul unui briefing de presă, întrebat în ce stadiu de află studiul de impact asupra bilanţurilor băncilor, în cazul în care ar trebui să elimine clauzele contractuale considerate abuzive de unele instanţe.
BNR a sprijinit public cauza bancherilor. Într-o conferinţă desfăşurată la BNR la începutul lunii martie, la care au participat bancheri centrali, comerciali şi avocaţii lor, viceguvernatorul Bogdan Olteanu declara că aceste procese ar trebui să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum au insistat şi băncile comerciale. Sistemul propus de BNR şi de bancheri ar trebui implementat printr-o derogare de la actuala lege, care arată că procesele se judecă după sistemul tur-retur, cu fondul la Tribunal şi apelul la Curţile de apel. Bancherii cer, de asemenea, ca doar statul să poată iniţia astfel de acţiuni, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, nu şi asociaţiile de consumatori.
Gheţea despre clauzele abuzive: O simplă decizie a unei instanţe poate să afecteze sistemul bancar
Preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, a reiterat faptul că problema clauzelor abuzive ar trebui tranşată doar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), pentru că băncile se tem de o eventulă greşeală a unei instanţe inferioare, care să afecteze tot sistemul. „O simplă decizie a unei instanţe poate să afecteze sistemul”, spune Radu Gheţea. „Avem destule exemple în care la prima instanţă se dă un verdict, la a doua se dă alt verdict şi la Înalta Curte se dau alte decizii. De asta nu vor beneficia numai băncile, ci şi clienţii”, a adăugat preşedintele CEC Bank, după ce a reiterat că procesele pe clauze abuzive, în înţelesul celor doi noi articole care ar trebui să completeze Legea 193/2000 de la 1 iulie, ar trebui să ajungă până la ICCJ, şi nu doar până la Curtea de Apel.
Gheţea spune că bancherii se tem de erorile instanţelor inferioare, erori ce ar putea să provoace un risc sistemic, într-un sistem bancar altminteri solid, deşi admite că există unele clauze abuzive în contractele de credit. BNR chiar a realizat un studiu cu informaţiile privind posibilele clauze abuzive ale fiecărei bănci în parte şi impactul asupra bilanţului în cazul în care ar fi nevoite să le elimine.
„Nimănui nu-i va conveni, nu-i va fi uşor dacă sistemul bancar va trece printr-un risc sistemic. Noi avem în România un sistem bancar solid, lucru reiterat de BNR şi ARB şi ar fi păcat ca
dintr-o greşeală de interpretare a unor probleme să fie afectat sistemul şi întreaga economie.
(…) Au şi fost unele clauze abuzive, în opinia mea ar fi trebuit eliminate din contracte încă din octombrie 2010 – dacă mai sunt acum în contracte. În primul rând banca ar trebui să le elimine şi mai apoi o instanţă superioară”, a declarat şeful asociaţiei bancherilor, la o conferinţă pe teme de banking organizată de Mediafax.
Gheţea face referire la episodul OUG 50/2010, când băncile au fost obligate pentru o vreme să calculeze transparent dobânzile la credite şi să perceapă doar o serie de comisioane. Calculele făcute de bănci la acel moment au mutat presiunea variaţiei ratelor de dobândă tot pe clienţi: acestea au extras cotaţia Euribor din dobânda totală şi au format o nouă marjă fixă în contracte, în condiţiile în care Euribor de la acel moment era mult mai scăzut decât cel din perioada 2006-2008, când au fost acordate cele mai multe credite.
„Tot ce v-am spus acum sunt lucruri care au fost discutate atât la întâlnirile periodice pe care le avem cu Banca Naţională, precum şi la întâlniri cu vicepremierul Daniel Chiţoiu, ministrul Bugetului (Liviu Voinea), preşedinţii comisiilor de finanţe-bănci, economică şi juridică din Parlament. Activitatea ARB este una de lobby, de promovare a punctului de vedere al industriei”, adaugă preşedintele ARB.
Aceste puncte au fost reţinute, spune Gheţea, „chiar dacă nu întotdeauna cu bucurie”, inclusiv la nivelul Fondului Monetar Internaţional, al Comisiei Europene şi Băncii Mondiale.
