Sondajul, dat publicității astăzi, vorbește despre atitudinile europene față de guvernele naționale în contextul COVID-19, precum și despre experiențele virusului trăite de cetățeni și cui atribuie vina pentru apariția și răspândirea acestuia.
Sondajul, comandat prin YouGov și Datapraxis, a fost realizat în 12 state membre ale UE, care, colectiv, reprezintă 300 de milioane din populația blocului și aproximativ 80% din PIB-ul său.
Datele sondajului vor sta la baza unui nou raport, scris de Ivan Krastev și Mark Leonard, care va fi intitulat: „Invizibilele divizii ale Europei: modul în care COVID-19 polarizează politica europeană”. Acest raport a fost lansat oficial miercuri, 1 septembrie.
Cele mai importante concluzii sunt următoarele:
Există diferențe geografice masive în Europa când vine vorba de experiențele trăite de cetățeni cu COVID-19.
54% dintre respondenții la sondajul ECFR au declarat că coronavirusul nu le-a cauzat boli grave, doliu sau suferință economică în ultimele optsprezece luni – acest punct de vedere este cel mai pronunțat în Danemarca (72%), Germania (65%), Franța (64%) ) și Olanda (63%). Cu toate acestea, în sudul și estul Europei, opusul este cel rezultat. În Ungaria (65%), Spania (64%), Portugalia (61%), Polonia (61%), Bulgaria (59%) și Italia (51%), majoritatea respondenților au remarcat că au avut efecte personale în legătură cu COVID-19.
Apar, de asemenea, divizii generaționale – persoanele mai tinere nu numai că sunt mai afectate de COVID, dar sunt și mai susceptibile de a fi sceptici față de guverne și de restricțiile impuse la nivel național.
În timp ce aproape două treimi (64%) dintre respondenții peste 60 de ani afirmă că nu au avut nicio repercusiune personală din cauza COVID-19, proporția scade la 43% în rândul persoanelor sub 30 de ani. Franța și Danemarca sunt singurele țări chestionate în care majoritatea celor sub 30 de ani declară că nu sunt afectați de criză. O diferență majoră a celor peste 60 de ani se regăsește în Spania, Portugalia, Ungaria și Polonia, unde majoritatea se simte afectată de criză. Europenii mai tineri au, de asemenea, mult mai multe șanse să pună la îndoială restricțiile impuse de guvern. 43% dintre cei sub 30 de ani cred că guvernele naționale au introdus blocaje ca „o scuză pentru a controla publicul” (20%) sau pentru a crea aparența „controlează situația” (23%). Între timp, 71% dintre cei peste 60 de ani consideră blocajele drept o modalitate de a limita răspândirea virusului.
Doar 1 din 5 europeni (22%) se simt „liberi” în viața de zi cu zi, în ceea ce privește capacitatea de a-și duce traiul după cum consideră potrivit.
Acest lucru a scăzut de la 64%, care afirmă că s-au simțit „liberi” cu doi ani înainte de criză. Ponderea celor care se simt „lipsiți de libertate” a fost mai mare (37%) în rândul celor care spun că pandemia le-a cauzat dificultăți economice, dar nu legate de sănătate, în comparație cu cei care fie au suferit efecte legate de sănătate ale pandemiei (26%) , sau nu au fost deloc afectate de COVID (25%).
În general, acest sentiment a fost cel mai acut în cea mai importantă economie a UE, Germania. Aici, aproape jumătate (49%) dintre cei chestionați au declarat că se nu se simt „liberi” în viața lor de zi cu zi.
Teoriile conspirației și neîncrederea cu privire la motivațiile guvernelor naționale ca răspuns la COVID-19, au o tracțiune în unele părți ale Europei. 17% dintre cei chestionați consideră că motivele guvernului din spatele ultimelor optsprezece luni de restricții sunt într-un efort de a „controla publicul”. Dintre cele 12 state membre chestionate, respondenții din Polonia au fost cei mai sceptici în acest moment, doar 38% considerând că strategia COVID a guvernului lor este destinată exclusiv limitării răspândirii virusului. Și în Franța, o mare minoritate (24%) consideră că motivația principală din spatele intervenției statului este „controlul publicului” (acest lucru este chiar mai mare – la 37% – în rândul actualilor susținători ai candidatului la prezidențiale de dreapta, Marine Le Pen).
Co-autor și președinte al Centrului pentru Strategii Liberale, Ivan Krastev a adăugat:
“De la înființare, Uniunea Europeană a fost modelată de crize. Este prea devreme pentru a înțelege impactul deplin al COVID-19 asupra vieții publice europene. Diferențele nu sunt vizibile doar între țări – în multe țări, tensiunile societății cresc la suprafață.Una dintre cele mai clare consecințe de până acum – și posibil cea mai dramatică – este decalajul generațional. În toată Europa, guvernele au avut dreptate să se concentreze asupra salvării vieții celor mai în vârstă, dar acest lucru a costat un preț. O întreagă generație simte că viitorul lor a fost sacrificat de dragul părinților și bunicilor lor. În timp ce factorii de decizie politică continuă să construiască recuperarea pandemiei continentului, este timpul ca aceștia să se concentreze asupra problemelor tinerilor. Pandemia pare să fi dus la o mare schimbare a modului în care partidele politice se leagă de libertate: multe partide de masă au adoptat din greu acțiunile guvernamentale, în timp ce multe partide populiste devin mai libertare.”
