Prezentrecent la a doua conferinţă de coaching, organizată de International Coach Federation (ICF) România, americanul Alan Seale a vorbit despre cum s-a decis să devină coach în momentul în care avea o carieră împlinită ca profesor de muzică. Şi nu orice fel de coach, ci unul care crede că oamenii ar trebui nu numai să-şi asculte inima, ci să îi şi urmeze sfaturile. Potrivit autorului cărţii „Intuitive living”, intuiţia este un alt atu important al oricărei persoane, dacă ştie să o înţeleagă.
Aţi fost cântăreţ şi profesor de muzică. Cum aţi împăcat această meserie cu cea de coach (consilier – n.r.)?
Meseria de profesor de muzică şi cea de coach sunt două lucruri separate. Am fost cântăreţ şi profesor de muzică vocală în tinereţe şi, în preajma anului 2000, am făcut o schimbare profundă şi am devenit coach. Acum nu mă mai ocup de partea de cântat deci. Cu toate acestea, lucrul cu cântăreţii, deşi nu am atins cu ei problema „soul mission” (misiunea sufletului, teorie pe care o predică Alan Seale – n.r.), a însemnat să îi determin să îşi dea seama care este mesajul pe care trebuie să îl transmită ei prin muzică. Iar acest proces îi duce pe ei inevitabil la momentul la care trebuie să recunoască faptul că inima lor este cea care cântă. Mereu am spus că treaba corpului este să scoată sunete, iar cea a sufletului – să creeze muzica. Nu le confundaţi!
De ce aţi renunţat la muzică,
la o carieră în acest domeniu?
Când am absolvit facultatea
mi-am fixat un scop: acela de a învăţa cântăreţi care să ajungă să performeze pe cele mai mari scene ale lumii. Astfel, la 40 de ani deja făceam asta. Aveam „ucenici” cântăreţi care erau pe scenele Metropolitan Opera din New York, pe Broadway, dar şi pe marile scene din Europa.
Deci v-aţi atins obiectivul propus.
Da, dar în acelaşi timp mă gândeam că sunt bun la ceea ce fac şi nu mai am ce să învăţ. Nu mai simţeam nici o provocare profesională. Am ştiut în acel moment că am nevoie de o schimbare. Pe de altă parte, trăiam în New York şi nici asta nu îmi mai doream foarte tare. Dar eram oarecum obligat, deoarece ajunsesem să fiu profesorul unor cântăreţi renumiţi. Acestea au fost cele două motive principale pentru care am făcut schimbarea. Ca trainer, am început prin a înţelege cum energia influenţează corpul şi performanţele lui, cum poate bloca un proces. Apoi oamenii m-au întrebat cum poţi preda intuiţia şi aşa am început să mă intereseze această zonă. În 2000 am auzit de coaching, şi atunci mi-am spus că acesta este un lucru căruia ar trebui să îi dau atenţie.
Pornind de la exemplul dvs. personal, credeţi că există o vârstă anume până la care oamenii îşi pot alege drumul în carieră?
Cred că în zilele noastre oamenii îşi aleg drumul profesional de mai multe ori în viaţă, deoarece fac mai multe schimbări. Eu cred că în interiorul nostru există ceva care ne determină mereu să ne dorim să învăţăm mai mult, să creştem profesional, să facem ceva diferit. Bineînţeles că ajungem într-un anumit punct în viaţă, undeva la mijlocul ei, când ne gândim că de fapt ne dorim să facem lucruri care să însemne ceva pentru noi, dar şi pentru lumea din jur.
Vă referiţi la teoria dvs.
„The soul mission”?
Desigur, mulţi oameni admit că trebuie să facă şi ceea ce le dictează sufletul, mai ales că, de-a lungul timpului, au făcut numai ceea ce a trebuit sau numai ceea ce li s-a spus. Iar ei ajung în acel punct în care spun: acum trebuie să aflu ce mă caracterizează de fapt pe mine. Şi atunci, ajung la mine. Am avut mulţi clienţi care mi-au spus că, deşi aveau succes în ceea ce făceau, acest lucru nu însemna nimic pentru ei. De exemplu, recent, un bancher a venit la mine cu această problemă. El de fapt este un artist în adâncul sufletului lui şi a spus că nu mai vrea să aibă treabă cu partea financiar-bancară, ci pur şi simplu vrea să picteze. S-a mutat la ţară, şi-a cumpărat o casă veche, pe care a transformat-o într-o galerie, cu magazin la parter şi atelier la etaj. Acum pictează, îşi vinde tablourile şi are chiar o afacere de succes.
În România, tinerii îşi aleg facultatea în principal pentru a avea un job bănos la absolvire. Cât de important este să faci aceste descoperiri despre tine la 20 de ani şi cum este la 40 de ani?
Cred că partea de consiliere este foarte importantă înainte de alegerea facultăţii. Am văzut foarte mulţi studenţi care terminau facultăţi din nişte domenii către care i-au împins părinţii sau pe care şi le-au ales singuri exclusiv din dorinţa de a face bani. Iar după terminarea facultăţii, se uitau la diplomă şi se întrebau ce să facă, deoarece nu se întrebaseră niciodată care este drumul pe care îl dictează sufletul lor. Este interesant însă că generaţia de acum, a tinerilor care au între 18 şi 30 de ani, foarte conectaţi la viaţa socială, a început să vină la cursurile mele, mai ales la cele deschise, gratuite, pentru public, şi să spună că nu mai doresc să urmeze o facultate sau un parcurs profesional aşa, pur şi simplu. Ei doresc să le fie foarte clar de ce să o ia într-o anumită direcţie. Dacă privim din această perspectivă, a drumului pe care apucă tinerii, consilierea la 20 de ani este foarte importantă. Dar la fel de importantă este şi la 40 sau 50 de ani, atunci când cel mai probabil ai copii mari deja, ai încheiat anumite etape din viaţa ta, inclusiv la nivel profesional ai ajuns la un punct mulţumitor sau poate tocmai că nu ai ajuns la acest punct şi te întrebi ce poţi face diferit.
Ce înţelegeţi prin „intuitive living” (mod de viaţă intuitiv – n.r.)?
Este un mod de viaţă în care tu eşti mereu în legătură interactivă cu sufletul tău, dar şi cu ceea ce reprezintă pentru tine divinitatea, fie că este Dumnezeu, Alah, o entitate pe care o recunoşti mai presus de tine.
Legătura aceasta dintre creier şi suflet se face prin intermediul
inimii. Putem să spunem atunci că noi gândim cu inimile?
Depinde cum ne raportăm la cuvântul a gândi. De obicei se spune a simţi cu inima, dar este mai mult decât atât, deoarece inima „ştie” ceva şi atunci, analitic vorbind, inima oferă un răspuns direct întrebărilor noastre, ne poate spune care este drumul corect pe care trebuie să-l alegem. Trebuie însă timp pentru a ajunge să crezi asta, dar când ajungi să crezi îţi dai seama că inima are mereu dreptate.
Vorbiţi mult de intuiţie. Credeţi că femeile, despre care se spune
că ar avea al şaptelea simţ, sunt avantajate din acest punct de vedere?
Femeile accesează mai uşor zona aceasta a intuiţiei. Bărbaţii sunt la fel de intuitivi ca femeile, dar au acces mai greu la această zonă. Legăturile sunt în trecutul speciei noastre, la începuturile ei, atunci când ne-am asumat nişte roluri. Din acest punct de vedere, poate că bărbaţii au
într-adevăr de pierdut. Dar este interesant de văzut cum în zona de business – cel puţin în Statele Unite ale Americii, pentru că nu pot spune acest lucru despre România – femeile devin foarte masculine, îşi pierd feminitatea, în timp ce bărbaţii ori ajung la o limită extremă a masculinităţii, ori chiar devin feminini. Acest lucru nu serveşte nimănui, cel mai bine ar fi să fie găsit echilibrul necesar între cele două, iar pentru aceasta atât femeile, cât şi bărbaţii trebuie să înveţe să acceseze zona intuiţiei şi să creadă în ea.
În loc de CV
Alan Seale este coach pe zona de leadership, autor de cărţi de dezvoltare personală, speaker internaţional, dar şi mentor. Prima sa carte, „Intuitive Living: A Sacred Path”, a luat premiul pentru cea mai bună carte pe zona de spiritualitate în anul 2001. În 2003 şi-a publicat cea de-a doua carte, „Soul Mission Life Vision”, iar în 2009 „The power of your presence”. De asemenea, Alan Seale este profesor la International Coach Academy şi la The Graduate Institute în Connecticut, Statele Unite ale Americii.
La începuturile carierei sale, Alan Seale a fost cântăreţ profesionist şi profesor de muzică vocală în New York. El a avut numeroase apariţii în concerte din Statele Unite şi Europa. El este masterand al Westminster Choir College de la Princeton şi absolvent al Universităţii din Lexington.
