Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Mamaia - moştenire lingvistică din Imperiul Otoman

Cei peste 400 de ani de dominaţie otomană în Dobrogea şi-au pus o puternică amprentă lingvistică asupra oraşului Constanţa, vechiul port denumit cândva de turci Küstendge, dar şi a judeţului. ...

Share

Anca Dragomir 0 comentarii

02.01.2013 - 20:01
Cei peste 400 de ani de dominaţie otomană în Dobrogea şi-au pus o puternică amprentă lingvistică asupra oraşului Constanţa, vechiul port denumit cândva de turci Küstendge, dar şi a judeţului.

 

Şi astăzi, multe localităţi poartă denumiri tur­ceşti, cum ar fi Babadag (în traducere Muntele Tatălui) - fost centru administrativ al Dobrogei, sau Medgidia, oraşul care poartă, din 1865, numele protectorului său, Abdul Medgid. Numele vechi al oraşului Ovidiu era un nume turcesc, Canara. În 1930, numele este schimbat din Canara în Ovidiu, după mica insulă din cadrul lacului Siutghiol. Despre o altă localitate din judeţ, Cogealac, se spune că este  cunoscută între 1890  şi 1905 sub numele Hogeainlik (turcă Poşta Mare), fiind popasul pentru schimbarea cailor poştalioanelor ce străbăteau Dobrogea. Şi în judeţul Tulcea avem urme etimologice de origine turcă. De exemplu, denumirea localităţii Sarichioi  înseamnă „Sat galben". 

Siutghiolul - „Lacul de lapte"

Dintr-o carte intitulată „Constanţa şi împrejurimile ei", editată în 1960, aflăm că „Siutghiol în limba turcă înseamnă „Lacul de lapte" - alb ca laptele: „într-adevăr, în unele locuri, în special lângă malurile de sud şi vest, fundul lacului se aseamănă cu un cristal alb de stâncă; în altă parte, lasă impresia că este placat cu petice de opal, de culoarea laptelui. Acest alburiu reflectă razele soarelui care ajung până la stânca de calcar de pe fundul lacului. Asupra numelui lacului se mai dau şi alte explicaţii: Siutghiolul este cunoscut păstorilor ca singurul lac din Dobrogea cu apă dulce, necesară adăpatului turmelor. Din cele mai îndepărtate timpuri, turmele venite din Ardeal treceau Dunărea cu podul plutitor la Hârşova, apoi pe la Groapa Ciobanului şi pe valea Casimcei se îndreptau spre bogatele izvoare de la Canara (Ovidiu) atât de puternice încât puteau mişca o moară ţărănească", con­­semnează autorii monografiei.

Techirgiol - „Lacul vărgat"

Numele staţiunii Techirgiol este de origine turcă; „ghiol" înseamnă „lac", dar „Techir" are mai multe sensuri. Unele au dat naştere la legende şi povestiri legate de efectele binefăcătoare ale apelor şi nămolului. Dar o sin­­gură ipoteză pare demnă de luat în seamă, şi aceasta este sus­­­ţinută de un fenomen fizico-geografic. Când bate vântul, va­­lu­rile înspumate răscolesc nă­­molul din lac dând apei o culoare cenuşie. Spuma valurilor şi culoarea cenuşie a apei răscolită de furtună dă lacului un aspect vărgat. Cuvântul turcesc „Techir" în­seamnă „vărgat", „tigrat". Deci „lacul vărgat", se mai menţio­­nează în acelaşi studiu.

Mamaia  - „Satul untului"

Staţiunea Mamaia este astăzi cea mai cunoscută de pe litoralul românesc. Ea desparte lacul Siutghiol de valurile Mării Negre, la o depărtare de 6 km de Constanţa. Puţini ştiu însă că numele „Mamaia" derivă de la Mamakioi, un nume turcesc înre­gis­trat de harta statistică rusească de la 1855. În limba turcă „mai" înseamnă „unt". În satul aflat la nordul staţiunii, pe malul lacului Siutghiol, se adunau turmele de oi deoarece găseau aici apă de băut.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...