De altfel, inseminarea artificială şi povestea băncilor de spermă au deve-nit un subiect preferat atât la Hollywood, cât şi în Europa. Nu mai departe de anul trecut, Tudor Giurgiu a realizat pelicula „Despre oameni şi melci“, în care nişte muncitori vor să-şi salveze uzina donând spermă. Sunt însă refuzaţi pentru că nici o femeie din lume nu-şi doreşte un copil cu un muncitor român, cei mai căutaţi donatori fiind studenţii suedezi.
Un subiect la modă
În Statele Unite, numai în 2010 au fost lansate trei filme pe marile ecrane care aveau ca temă inseminarea artificială. Filmele respective erau „The Kids Are All Right“ , „The Back-Up Plan“ şi „The Switch“ şi s-au bucurat de un imens succes peste tot în lume, inclusiv în ţara noastră.
Cel mai cunoscut dintre ele a fost „The Kids Are All Right“. Acesta avea în prim-plan un cuplu de lesbiene interpretate de Julianne Moore şi Annette Bening. Ele aveau doi copii obţinuţi prin inseminare artificială. Ajunşi la vârsta adolescenţei, cei doi vor să afle cine este adevăratul lor tată.
Filmul a fost nominalizat de patru ori la premiile Oscar din 2011: „Cel mai bun film“, „Cea mai bună actriţă într-un rol principal“ – Annette Bening“, „Cel mai bun actor într‑un rol secundar – Mark Ruffalo“, „Cel mai bun scenariu original“. A câştigat Globul de Aur pentru „Cel mai bun film“ şi premiul Teddy pentru „Cel mai bun lungmetraj“ la Festivalul de la Berlin.
În „The Back-Up Plan“, Zoe, interpretată de Jennifer Lopez, decide să aibă un copil, chiar dacă nu şi-a întâlnit încă marea iubire. Aşa că apelează pentru asta la inseminarea artificială. Ulterior, ea îl găseşte pe bărbatul mult visat, însă acesta nu este unul şi acelaşi cu donatorul de la clinica de spermă.
„The Switch“ are un scenariu asemănător, cu deosebirea că aici există un admirator secret (Jason Bateman) al mamei (jucată de Jennifer Aniston). Acesta înlocuieşte recipientul de la donatorul anonim cu propriul său recipient.
Povestea lui Starbuck
David Wozniak (interpretat de Patrick Huard) are 42 de ani şi este fiul unor emigranţi polonezi în Canada, acum proprietarii unei modeste măcelării din Quebec, unde acesta lucrează alături de fraţii săi.
David este genul boem, veşnic nematurizat, care fuge de responsabilităţi. La serviciu nu este chiar angajatul model, are o prietenă, dar nu locuiesc încă împreună, şi mai are o datorie de 80.000 dolari la nişte cămătari.
În acest concurs de împrejurări deloc favorabil, David află nişte lucruri care îi schimbă total cursul vieţii. Îndelungata sa activitate ca donator de spermă, sub pseudonimul Starbuck, de când avea 20 de ani, se pare că l-a adus în postura de tătic a 533 de copii, din care 142 s-au constituit într-un grup şi au acţionat în judecată clinica de fertilitate pentru ca aceasta să le divulge identitatea din spatele pseudonimului Starbuck. Pe scurt, copiii ajunşi azi la vârsta de 20 de ani vor să-şi cunoască tatăl natural. În plus, prietena sa îi comunică faptul că a rămas însărcinată.
Într-un interviu, regizorul Ken Scott spunea: „Am scris scenariul lui «Starbuck» împreună cu Martin Petit. Eu am trei copii, el are de asemenea copii, aşa că amândoi avem impresia că sunt multe de spus despre cum e să fii tată. Am senzaţia că a fi tată în zilele noastre este mult diferit faţă de acum câţiva ani. Cu siguranţă nu am fi putut face un astfel de film în urmă cu, să zicem, 15 ani. (…) Iniţial, eu şi co-sce-naristul am ales un număr arbitrar de copii. Am zis, hai… 150. Apoi, pe măsură ce lucram pe scenariu, apăreau dubii legate de acest număr: Or fi prea mulţi? Va părea credibil pentru spectatori? Apoi, după câteva săptămâni am văzut la TV o ştire cum că un tip s-a trezit cu 250 de copii din cauza a ceea ce se întâmplase la o clinică de fertilizare. (…) În New York Times am citit recent că există mai multe reguli şi legi care intervin în cazul în care cumperi o maşină second hand în SUA decât în cazul în care cumperi «marfă» de la o bancă de spermă. (…) Apoi ne‑am apucat şi am făcut nişte cercetări mai amănunţite. A reieşit că la un moment dat chiar a fost un tip care a avut peste 500 de copii în acest fel. Ne-am dat seama că trebuie să ne mişcăm rapid, să nu ne fure alţii ideea. Chiar ne miram de ce n-a făcut-o nimeni înaintea noastră“.
Din campania de promovare a filmului face parte şi un simpatic test de paternitate prin care spectatorii pot afla dacă se numără şi ei printre copiii lui Starbuck.
