Aron Pumnul a făcut parte din conducerea Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania şi a lucrat şi pentru Guvernul revoluţionar din Bucureşti.
Una dintre personalităţile de frunte ale istoriei românilor este Aron Pumnul. Cărturarul ardelean înmormântat în Bucovina de Nord este cunoscut mai ales pentru rolul de profesor al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi. De altfel, marele poet a debutat cu elegia “La mormântul lui Aron Pumnul”. Însă intelectualul transilvănean nu a fost doar un dascăl talentat, ci s-a numărat şi printre personalităţile Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. El a redactat programul revoluţionar, prezentat la Blaj sub forma unei petiţii de drepturi, către împărat, şi, în acelaşi timp, a unei proclamaţii adresate tuturor locuitorilor din Transilvania. Programul revoluţionar condus de Aron Pumnul a fost coloana vertebrală, din punct de vedere ideologic, a revoluţiei conduse de Avram Iancu şi de Simion Bărnuţiu.
O personalitate complexă
Aron Pumnul s-a născut într-o familie de iobagi din Cuciulata. Preotul greco-catolic din satul său a observat inteligenţa deosebită a copilului şi l-a trimis la studii, timp de patru ani, la Odorhei. Apoi, pentru că era unul dintre elevii fruntaşi ai şcolii, Aron Pumnul a fost trimis să-şi continue educaţia la Cluj şi la Blaj. Graţie inteligenţei, onestităţii şi hărniciei sale, Aron Pumnul a devenit profesor la Şcolile Blajului, iar apoi a fost trimis să primească o educaţie universitară de rang înalt la Institutul Catolic “Sfânta Barbara” din Viena, ca bursier al Episcopiei Greco-Catolice din Blaj. Aron Pumnul a revenit în Transilvania în anul 1846 şi a început să predea filosofia la şcolile superioare din Blaj.
Aici, în colaborare cu canonicul Timotei Cipariu al Episcopiei Române Unite cu Roma a Blajului, a scos primul ziar în limba română cu litere latine, “Organul luminărei”, care s-a transformat, apoi, în anul 1848, în “Organul naţiunale”. Aron Pumnul a devenit un jurnalist respectat, pe care cititorii îl socoteau la fel de bun ca şi ziaristul George Bariţiu.
Un jurnalist în conducerea Revoluţiei de la 1848
În calitate de jurnalist şi de intelectual, el a fost însărcinat să redacteze programul Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania, adoptat de Adunarea Naţională de la Blaj din 15 mai 1848. Apoi, Aron Pumnul a fost cooptat în Comitetul de Pacificaţiune de la Sibiu şi s-a remarcat drept unul dintre conducătorii revoluţionarilor români.
După ce trupele ungare au ocupat Transilvania, generalul polonez Iosif Bem, comandantul armatei revoluţionare maghiare din Transilvania, a încercat să-l aresteze pe Aronul Pumnul. Acesta s-a refugiat, aşadar, peste Carpaţi, în Valahia. Aici, el a fost însărcinat de Guvernul revoluţionar să fie comisar de propagandă, un soi de inspector guvernamental.
După intervenţia otomanilor la Bucureşti, ca să înăbuşească revoluţia română din Valahia, Aron Pumnul s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi. Acolo, autorităţile austriece i-au fost recunoscătoare pentru rolul asumat în lupta împotriva rebelilor maghiari, care doreau desprinderea Ungariei de Imperiul Habsburgic, şi l-au numit profesor de limba română la una dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ din Bucovina, Liceul German din Cernăuţi. Aici, el s-a bucurat de prietenia lui Eudoxiu Hurmuzaki şi a devenit profesorul unei generaţii de excepţie de tineri români, printre care Mihai Eminescu. Aron Pumnul a militat pentru înlocuirea slovelor chirilice cu literele latine în toate ţările române.
De asemenea, el a alcătuit prima antologie de literatură românească, publicată la Viena, în patru volume, în anii 1862 – 1865. Titlul operei este “Lepturariu românesc cules den scriitori rumâni”. O moarte mult prea timpurie a pus capăt activităţii acestei personalităţi a românilor.
