S-a transat: viata in Complex intra in rigori. Care Complex? Pai orice taximetrist timisorean stie: Complexul studentesc. Adica orasul tinerilor veniti de pretutindeni sa studieze la Timisoara. Camine are si Universitatea Agricola a Banatului, dar, departe de pulsul alert al centrului Timisoarei si nici unui tanar nu i-ar trece prin minte sa mearga tocmai in marginea orasului pentru distractie. Camine are si Medicina, dar ele sunt compact grupate langa Palatul Administrativ, la cativa pasi de zona rezervata distractiei in Piata Unirii. Iarasi nu e o problema. Politehnica si Universitatea de Vest isi impart responsabilitatea pentru caminele din Complex, un loc in care poti cumpara orice, de la loc in camin, la lucrare pentru seminarii si examene, de la mancare, pana la femei.
Interventia Primariei din aceste zile incearca sa reglementeze viata in acest oras de dimensiuni mai mici, care are ritmurile sale de viata, fluxuri si refluxuri. Problemele au inceput nu de azi, de ieri. Autorizatiile pentru comercianti s-au dat fara restrictii de-a lungul vremii. Politia a ignorat zona – in pofida sesizarilor repetate privind necesitatea prezentei active in perimetrul Complexului pe tot parcursul anului academic. Consultarile lansate cu cativa ani in urma n-au fost urmarite sa-si produca efectele. Pana la urma, Primaria isi are propriile prioritati, caci decizia mutarii locurilor de distractie in fostul Abator nu tinea de dorintele studentilor.
Pe partea lor de responsabilitate, studentii care isi cer linistea nu reusesc sa impuna rigorile in caminele in care locuiesc. Cat despre comercianti, cine le poate cere simt civic si moderatie, cand este vorba despre castig?
Un campus studentesc adevarat are si Internet-cafe-uri, si copiatoare la dispozitie, si fast-food-uri deschise in permanenta, dar si o Politie a campusului care sa ofere protectie, si transport in comun adecvat (inclusiv cu rute nocturne), si telefoane pentru situatii de urgenta, amplasate la vedere, si multe, multe altele, pe care autoritatile le ignora atunci cand vorbesc, cu emfaza, despre necesitatea de “asanare” a zonei Complexului.
Solutiile adoptate acum, pe ultima suta de metri, inainte de discutarea marilor planuri pe 2007 in Timisoara, sunt partiale si dau autoritatilor un sentiment nejustificat de liniste: uite, am rezolvat problema. As! Este nevoie de o abordare mult mai serioasa si integrata a problemelor de viata din acest mini-cartier.
Or, pana acum nu s-au rezolvat nici problemele altor cartiere fata de care Primaria are datorii mai mari, macar pentru ca acelea sunt aducatoare de taxe la bugetul local.
