Cercetători din Australia susțin că au descifrat una dintre cele mai mari enigme legate de Stonehenge: originea pietrei „Altar”, un bloc masiv de aproximativ 6,5 tone aflat în centrul monumentului.
Potrivit unui nou studiu realizat de specialiști de la Curtin University, analiza geologică de tip „ADN al rocii” indică faptul că piatra nu provine din Țara Galilor, așa cum sugerau unele teorii anterioare, ci din nord-estul Scoției.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au analizat microstructura mineralelor din piatră, folosind tehnici avansate de laborator care permit identificarea „semnăturii” geologice unice a fiecărei regiuni. Rezultatele au arătat că originea pietrei corespunde unei zone din Scoția, schimbând astfel ipotezele existente despre transportul ei.
Descoperirea ridică însă o altă întrebare majoră: cum a fost posibil ca un bloc de aproximativ 13.000 de livre (circa 6,5 tone) să fie mutat pe o distanță atât de mare în perioada neolitică, între anii 2620 și 2480 î.Hr., într-o epocă fără tehnologie modernă.
De-a lungul timpului, au fost propuse mai multe explicații, inclusiv transportul pe uscat, pe apă sau chiar deplasarea naturală prin ghețari în timpul erei glaciare. Noua analiză respinge însă ipoteza transportului glaciar, întrucât condițiile geologice și cronologia nu se potrivesc cu momentul construirii Stonehenge.
Vezi și – Un nutrient esențial ar putea influența procesul de îmbătrânire celulară, arată un nou studiu
Autorii studiului susțin că piatra ar fi fost mutată intenționat de oameni, într-un proces complex care ar fi implicat rute terestre și maritime, probabil de-a lungul coastelor și râurilor.
Transportarea unei astfel de pietre pe o distanță atât de mare ar fi necesitat planificare, coordonare și o înțelegere profundă a peisajului, dar și o determinare remarcabilă, a declarat unul dintre autorii studiului, Anthony Clarke.
Cercetătorii sugerează că Stonehenge nu a fost rezultatul unui proiect rapid, ci al unui efort colectiv desfășurat pe mai multe generații, ceea ce explică amploarea și complexitatea monumentului.
Studiul adaugă astfel o nouă piesă importantă în puzzle-ul Stonehenge, dar nu închide complet dezbaterea, ci mută accentul pe întrebarea cum, mai exact, a reușit o societate preistorică să ducă la capăt un astfel de proiect logistic impresionant.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.