Că așa a zis Dragnea: “Nu poate acest stat să suporte dintr-odată creșterea tuturor salariilor“. A ieșit după un ceas și Tăriceanu, exponentul de bază al ciufutoșeniei antieuropene: cică s-o lăsăm mai încet cu salariile profesorilor, că ăștia au vacanță patru luni pe an și nici nu se omoară cu munca la școală.
Și Dragnea, și Tăriceanu sunt foști repetenți; de unde să știe, bieții, cum sunt cocoșați profesorii și medicii de fișe peste fișe și rapoarte peste rapoarte?; au ajuns acum la putere și fac ce știu mai bine: disprețuiesc.
Se pot lăuda cu orice, cu averi nebănuite, cu regimente de lingăi, cu mândruțe care desigur pentru ei s-au născut, dar niciodată n-o să-ți arate cu mândrie carnetul de note. Poți să ceri referințe despre ei unui director de agenție guvernamentală, unui ministru sau unui portar de la Parlament, dar nu unui profesor. Spaima dentiștilor și visul nemăritatelor de carieră au pus stăpânire pe un bun mai prețios decât aurul de la Roșia Montană – încrederea că democrația poate vindeca țara asta.
Cu 42% analfabeți funcționali, România e o pradă ușoară pentru ăștia. Mai pune carieriștii și hârțogarii de profesie, lipiți prin ADN de politic –
aici să cauți tumora succesului socialist, asta e masa de manevră care nu se întreabă nici măcar la mici și bere cum naiba se face că ai bani pentru dublarea indemnizațiilor la parlamentari, dar nu și pentru cei care-ți educă și-ți însănătoșesc un popor întreg.
Stat unitar român? E cea mai tare și mai amară glumă din ultimul secol; politicienii au avut mereu un supra-stat doar al lor. Alaltăieri, un judecător l-a băgat în pușcărie pe un escroc ce se dădea mare impresar de vedete și lua banii în avans pentru “concerte“ – doi ani cu executare pentru înșelăciune. Ăștia care au promis marea cu sarea și primesc, odată cu votul, indemnizații, pensii speciale, bani pentru avion, secretară, curent, gaz, tonner de imprimantă, ăștia nu înșală pe nimeni când nu mai fac ce au promis?
Pentru că votul nu e doar o ștampilă pe-o foaie, ci toate acele avantaje enumerate mai sus, plus puterea râncedă de a schimba șefi de spital și de școală.
Mai toți economiștii au atras atenția că nu sunt bani pentru păcălelile lor. Au venit inclusiv sindicate, de obicei doritoare de măriri de lefuri, și au clătinat din cap a neîncredere. Cei de la Comisia Europeană au zis și ei. Dar Batman-Batman-ul socialist a mers înainte, atent să dubleze nu salariile, ci pe ascuns să dea de pereți justiția – că acolo le e durerea aia mare. Crezi că nu mai poate dormi Dragnea că rezidenții din spitale se îndoapă, unii, cu aluatul ăla tare din covrigeii de Buzău și nimic mai mult? Crezi că pică iar cu motocicleta Tăriceanu de necaz că profesorii, unii, își iau sacouri de la second-hand?
Dacă aveau un dram de conștiință – o boare mică-mică, cât o puță de furnică, na! –, spuneau adevărul și așa cum au amânat mărirea salariilor pentru profesori și medici, amânau și pentru parlamentari.
Dar jocul e altul: trebuie să aleagă. Sunt 30 de miliarde de lei în pixul madamei Shhaideh și primarii așteaptă bănuții – au apucat să promită prin sate ba că repară dispensarul, ba că fac arteziene cu leduri chinezești, după sinapsă, iar acum vor banii.
Ce faci? Dacă nu le dai, îți sar în cap și la următoarele alegeri te lasă-n curu’ gol. Dacă le dai, nu mai ai bani pentru profesori, medici, funcționari. De investiții în autostrăzi, spitale și altele nu mai povestim, că numai de asta nu au avut vreodată chef socialiștii – ce, onorata asistență socială are mașini de mers pe autostrăzi?
Dar porcăriile pesediste ne fac un și mai mare rău decât ciorovăiala internă: du-te la Trump, cum se duce azi Iohannis, du-te-n Franța, ca Grindeanu – și ce le spui partenerilor? De ce meriți să fii apărat sau integrat în sistemele lor de securitate și prosperitate? Că ești un stat atașat valorilor democrației? Că statul de drept e deasupra gâlcevei politice? Că, verticali și onești fiind în alegerile noastre, procesul de integrare euro-atlantică e unul ireversibil? – sper să-i țină careva, că or să pice pe jos de râs…
României, s-o spunem pe aia dreaptă, i-a rămas doar geografia ca avantaj în negociere – și asta, cât o mai fi. Suntem o miză doar pentru că lui Erdogan și lui Putin le-a luat Dumnezeu mințile; în rest?
Ești acea țară care, chiar mușcând din iarbă, a făcut toate reformele necesare ca s-o rupă cu comunismul? Semănăm, măcar un pic, cu țările civilizate din Europa? Du-te-n Cehia sau Slovenia, ori Croația și o să vezi ce am ratat în ultimul sfert de secol.
Următoarea goarnă e să pună prag valoric pentru abuzul în serviciu: e ca și cum ți‑ar fura unu’ portofelu-n tramvai și poliția te-ar expedia repede: “Domnu’, conform legii, se pune că e furt doar dacă aveai în portofel 500 de lei“. De-asta diversiunea cu mărirea salariilor, că mustăciosul din Teleorman are la activ o condamnare cu suspendare și, dacă o buctează, la următoarea judecată își face bagajul. La fel și ălalalt, cel dintâi motoscârțar al patriei. Și după ei, haite întregi de tipi fără nicio altă calificare decât învârteala.
Soluția rămâne tot strada – ca să fie spus clar. Ăstora nu le mai e frică decât de ceea ce nu pot controla; degeaba se zvântură prin Parlament opoziția și degeaba se mai suduie – răruț, din ce în ce mai răruț – la televizor. Trebuie mers în coloane, un fel de imn să se prăvale peste orașe – acel popor altădată ascuns, care lumina cerul cu telefoanele ca și când i-ar fi reamintit lui Dumnezeu pe unde mai suntem, acel popor obosit de muncă va trebui să‑și ia în cârcă plozii și să-i mai învețe o dată ce e de apărat în țara asta; da, știu, pare un popor mic, csf, ncsf, dar măcar merge regulat la dentist și nu se-nsoară la fiecare cincinal. Da – și nici repetent n-a rămas.
