Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, recunoaște oficial că votul în cazul Varujan Vosganian nu a fost o întâmplare, iar ocrotirea demnitarilor cu probleme penale ar putea redeveni politica majorității parlamentare.
Înfrânți în alegerile prezidențiale, social-democrații și sateliții lor au mimat colaborarea cu Klaus Iohannis, în primele două luni ale mandatului acestuia. Printre propunerile șefului statului, acceptate de PSD, s-a numărat și cea privind simplificarea ridicării imunității parlamentare. Însă, săptămâna trecută, senatorii au refuzat să aprobe urmărirea penală în cazul Varujan Vosganian, după o ședință în care acesta a fost protejat atât de PSD și partidele aliate, cât și de PNL.
După scandal, șeful statului a criticat Senatul. În timp ce liberalii au făcut un pas înapoi și s-au dezis de Vosganian, care a și demisionat din PNL, Tăriceanu a apărat la scenă deschisă dreptul Senatului de a-i proteja pe cei în pericol să fie urmăriți penal.
Astfel, Iohannis a ieșit la rampă, vineri, cu un nou mesaj critic la adresa Senatului, după cel din ziua votului în favoarea lui Vosganian. Iohannis a scris, pe Facebook, despre cererile de încuviinţare a urmăririi penale a parlamentarilor, arătând că reînnoieşte apelul adresat clasei politice de a înțelege că un Parlament tolerant cu corupția și corupții nu se va bucura niciodată de respectul cetăţenilor.
”Procedurile pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor și cele de efectuare a urmăririi penale pentru miniștri și foști miniștri, membri ai Parlamentului, trebuie să devină mai simple și mai transparente”, a fost propunerea concretă a lui Iohannis.
Argumentele lui Tăriceanu
Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a replicat însă că intervenţia şefului statului arată o continuare a politicii fostului preşedinte potrivit căreia instituțiile statului, inclusiv Parlamentul, „trebuie să se conformeze direcțiilor propuse de Cotroceni”. Șeful Senatului a continuat pe aceeași linie, afirmând că solicitarea DIICOT „pune în discuție o decizie politică a unui ministru în funcție, concretizată printr-o hotărâre de Guvern”.
„Un vot în favoarea cererii procurorului general, așa cum își dorea și președintele, ar fi creat precedentul potrivit căruia orice decizie a Executivului (deci, potențial, și a preşedintelui) și a oricărei autorități publice ar fi putut fi cenzurată în viitor de către procurori”, a comentat Tăriceanu.
„Un asemenea precedent devenea periculos, pentru că el ar fi deschis calea spre transformarea României într-o republică a procurorilor”, a adăugat Tăriceanu.
Mergând pe această logică, votul din Senat echivalează cu respingerea posibilității ca procurorii să verifice legalitatea hotărârilor de Guvern și ale „oricărei autorități publice”. Vosganian este anchetat de DIICOT în dosarul Romgaz-InterAgro, fostul ministru al Economiei fiind acuzat că a susţinut o ordonanţă de urgenţă în urma căreia firma lui Ioan Niculae, InterAgro, a beneficiat de gaze ieftine de la Romgaz pentru producţia de îngrăşăminte chimice. Linia de gândire prefigurată de Tăriceanu sugerează că demnitarii care iau astfel de decizii vor fi protejați de Parlament.
Vosganian, demisie din PNL
Pe de altă parte, liberalii au încercat să își repare daunele de imagine după ce Senatul a refuzat urmărirea penală pentru Vosganian, cu participarea și a unora dintre senatorii liberali. Amenințat cu excluderea de către copreședintele PNL Alina Gorghiu, Vosganian a anunțat că demisionează din partid. El a transmis, pe blogul personal, un scurt mesaj adresat conducerii PNL.
„Ca un răspuns colegial la solicitările dumneavoastră, primiţi, prin prezenta, demisia mea din noul PNL”, a scris Vosganian.
Demisia din partid nu are efect asupra urmăririi penale, care este legată de calitatea sa de senator. Chiar dacă nu poate fi urmărit penal, problemele lui Vosganian cu autoritățile nu se opresc aici. Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat şi face verificări privind averea senatorului Varujan Vosganian, suspectând că există sume de bani, inclusiv un credit mai vechi, pe care acesta nu le-ar fi trecut în declaraţiile de avere.
