În absenţa opoziţiei, parlamentarii puterii le-au dat avizul formal membrilor Cabinetului Ungureanu. Testul cel mare are loc însă astăzi, la votul din Camerele reunite. USL ameninţă cu sesizarea Curţii Constituţionale.
Minorităţile şi‑au jucat bine cartea, şi de data aceasta, şi toate condiţiile puse s-au transformat în obiective în programul de guvernare însuşit de Mihai Răzvan Ungureanu. În plus, va fi parafat un protocol al coaliţiei pe 2012, după modelul celui de anul trecut, în care să fie prevăzute şi termene clare pentru îndeplinirea unor obiective. Ce putere de decizie mai poate avea, în aceste condiţii, viitorul premier? Relativ mică, deşi preşedintele PDL, Emil Boc, spune că Mihai Răzvan Ungureanu va participa la toate şedinţele coaliţiei. La rândul său, premierul desemnat a încercat să traseze nişte limite pentru funcţionarea viitorului guvern: „Nu am nici o reţinere în a remania orice ministru care nu se ridică la nivelul exigenţelor publice şi ale mele”. De asemenea, Ungureanu a avertizat că buna funcţionare a Executivului nu pică doar pe umerii miniştrilor, ci partidele din coaliţie poartă, în egală măsură, responsabilitatea.
În condiţiile în care UDMR a spus răspicat că nu acceptă revizuirea Constituţiei, reorganizarea administrativ-teritorială şi votul prin corespondenţă, nici una din aceste priorităţi ale PDL nu a fost prinsă, în vreun fel, în programul de guvernare. În schimb, apare angajamentul ca Executivul să sprijine, în continuare, adoptarea Statutului minorităţilor naţionale, lege cerută vehement atât de UDMR, cât şi de liderii celorlalte minorităţi naţionale.
În privinţa regiunilor de dezvoltare, singura referire spune că acestea ar urma să fie regândite astfel încât să se reducă decalajele între oraşele mari şi oraşele mici, între zonele rurale şi cele urbane. Nici „planul B” al preşedintelui Băsescu (planul privind reorganizarea deconcentratelor pe modelul celor opt regiuni de dezvoltare) nu este prins ca obiectivul al Guvernului Ungureanu, spunându-se doar că se va efectua un transfer de atribuţii către administraţiile locale, iar atribuţiile de control, monitorizare şi inspecţie ar urma să fie preluate de prefecţi.
De asemenea, în programul lui Mihai Răzvan Ungureanu nu scrie explicit că în acest an va fi adoptată o nouă lege a sănătăţii.
Amnistia fiscală şi taxarea averilor mari
Inspirându-se probabil de la colegii minoritari, liderii UNPR au ridicat şi ei condiţii, care le-au fost şi acceptate: includerea în programul de guvernare a ideii de impozitare suplimentară a marilor averi. E drept însă că formularea din program este destul de ambiguă: „analiza modalităţilor de taxare a marilor averi”.
Tot de la UNPR a fost împrumutată ideea amnistierii fiscale a funcţionarilor publici. Ideea a fost lansată pe când protestele de stradă erau în toi, iar de adoptarea unei asemenea măsuri ar beneficia circa 300.000 de funcţionari. O altă măsură vehiculată de toate partidele, majorarea salariilor şi a pensiilor, este şi ea prinsă în Programul Ungureanu, dar cu unele precauţii: „preocupare pentru majorarea prudentă a salariilor din sectorul public şi a pensiilor, în cazul în care condiţiile economice vor permite acest lucru”.
Audieri de formă
Miniştrii desemnaţi nu au avut parte de audieri în adevăratul sens al cuvântului, ci, mai degrabă, de schimburi de politeţuri. Explicabil, în condiţiile în care senatorii şi deputaţii USL şi-au menţinut decizia de a nu participa la lucrările Parlamentului, iar unii dintre miniştri au fost „chestionaţi” de colegii din comisia pe care o conduc (vezi cazul Claudiei Boghicevici, propusă pentru Ministerul Muncii şi audiată în comisia unde este vicepreşedintă).
Singura problemă a miniştrilor desemnaţi şi a liderilor coaliţiei a fost, mai degrabă, asigurarea cvorumului de lucru în comisiile reunite, în condiţiile în care sunt mai multe comisii, în special de la Senat, unde puterea este în minoritate. Pentru a ieşi din încurcătură, parlamentarii puterii au apelat la o inovaţie: vot de încredere în comisie, în loc de aviz consultativ. Chiar şi aşa, reprezentanţii opoziţiei au reclamat, în faţa jurnaliştilor, că şedinţele comisiilor ar fi trebuit suspendate, în lipsa cvorumului. În plus, preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat că USL ar putea ataca la Curtea Constituţională hotărârea Parlamentului de învestire a Cabinetului Ungureanu.
Problema numărului de voturi rămâne şi astăzi pentru coaliţia la putere, când cele două Camere ar trebui să se pronunţe asupra echipei şi a programului de guvernare Ungureanu. În condiţiile în care mai multe scaune de parlamentar sunt vacante, pentru învestirea Guvernului Ungureanu este nevoie de minimum 233 de voturi, iar puterea numără 245 de senatori şi deputaţi. Aşadar, teoretic fără probleme, dar ar putea apărea totuşi ceva surprize. Să ne amintim doar de senatorul Gyorgy Frunda, care a militat, după demisia lui Emil Boc, pentru ieşirea UDMR de la guvernare. 
Care este echipa lui Mihai Răzvan Ungureanu Marko Bela (UDMR) – vicepremier
Cătălin Predoiu (independent) – Ministerul Justiţiei
Leonard Orban (independent) – Ministerul Afacerilor Europene
Lucian Bode (PDL) – Ministerul Economiei
Gabriel Berca (PDL) – Ministerul Administraţiei şi Internelor
Cristian Petrescu (PDL) – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
Alexandru Nazare (PDL) – Ministerul Transporturilor
Stelian Fuia (PDL) – Ministerul Agriculturii
Cătălin Baba (PDL) – Ministerul Educaţiei
Răzvan Mustea (PDL) – Ministerul Comunicaţiilor
Claudia Boghicevici (PDL) – Ministerul Muncii
Bogdan Drăgoi (PDL) – Ministerul Finanţelor
Kelemen Hunor (UDMR) – Ministerul Culturii
Laszlo Borbely (UDMR) – Ministerul Mediului
Ritli Ladislau (UDMR) – Ministerul Sănătăţii
Cristian Diaconescu (UNPR) – Ministerul Afacerilor Externe
Gabriel Oprea (UNPR) – Ministerul Apărării
