Confruntați cu primele manifestații de protest, actualii lideri și presa afiliată au apelat la stilul consacrat în primii ani ai tranziţiei postcomuniste.
Zecii de mii de oameni au ieșit în stradă în București și marile orașe pentru a cere guvernului controlat de Liviu Dragnea să renunțe la ordonanțele referitoare la grațiere și la modificarea Codului Penal. Liderii PSD și televiziunile apropiate nu au discutat solicitările manifestanților, ci au răs-puns cu atacuri și mani-pulări.
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a vorbit despre prezența președintelui Iohannis la miting ca despre o „mineriadă” și despre “începutul unei lovituri de stat”. Dincolo de bizareria acestei comparații, în condițiile în care Ion Iliescu, inculpat tocmai pentru mineriada din 1990, este preşedinte de onoare al social-democraţilor, actualul lider al partidului s-a inspirat chiar din comportamentul §efului FSN. Cu argumente similare și-a atacat Ion Iliescu adversarii, în 1990, atunci când manifestanţii din Piaţa Universităţii care cereau scoatea foştilor nomenclaturişti din noile structuri ale statului au fost catalogați drept „golani”. „Mai îngrijorător este însă faptul că se încearcă, pe această cale, substituirea nedemocratică a votului popular exprimat cu voința și interesele unor grupuri minoritare, utilizându-se ca instrument presiunea străzii”, afirma Ion Iliescu pe 6 mai 1990, deși alegerile nici nu avuseseră loc.
Discipolii lui Iliescu
Pe linia trasată de Ion Iliescu mergea și presa pro-FSN a vremii, alimentând teza unei lovituri de stat, deși oamenii își exprimau doar un punct de vedere. „Ei bine, dictatura străzii încearcă să se substituie în ritm de chitare unor orga-nisme fragile ale democrației care abia se înfiripă, organisme inexperimentate, măcinate deja de pasiuni interesante, capabile (de ce nu?) și de reculuri”, scria, în 23 mai 1990, Cristian Antonescu în cotidianul „Adevărul”.
Cu un discurs similar ca cel al politicienilor de azi a justificat şi Ion Iliescu intervenția violentă a mi-nerilor din iunie 1990, respectiv împiedicarea unei presupuse lovituri de stat. „Ne-am aflat în fața unei lovituri de stat, dată din partea elementelor de dreapta, extreme, cu nuanțe legio-nare, fasciste”, afirma fostul preşedinte, fără a prezenta vreo dovadă. De altfel, Liviu Dragnea nu este singurul discipol din prezent al fostului nomenclaturist. Pe aceeași linie, Cătălin Beciu, vicepreşedinte ALDE, a scris, recent, pe Facebook, că un alt protest care a avut loc miercuri seară în Bucureşti, reprezintă ”prima manifestaţie nazistă din ultimii 70 de ani din România”, iar participanţilor la protest le-a transmis: ”Animalelor, mi-e scârbă de voi!”. Calificarea adversarilor drept naziști a fost patentată, așa cum arătam, de Ion Iliescu. Tot acesta l-a apostrofat, în 1992, pe un ziarist cu apelativul „Măi animalule!”.
Nici amenințarea liderului PSD Codrin Ștefănescu cu o contramanifestație nu este o noutate în arsenalul FSN-PSD. În 28 ianuarie 1990, PNL și PNȚCD au organizat o manifestație în care cereau FSN, care devenise organ de stat, să își respecte promisiunea de a nu participa la alegeri. FSN a organizat o contramanifestație, care a avut ca efect asediul sediilor partidelor de opoziție.
Tarifele din mintea ziariștilor
O altă linie de diversiune a vizat acuzarea manifestanţior, fără niciun fel de dovadă, că ar fi primit bani pentru a participa la proteste. Un articol semnat O.T. şi publicat în ziarul Azi din 9 mai 1990 scrie că „oameni de bine (şi de culoare) anexaţi mişcării cu program de lucru în regulă, [au manifestat] la început contra 500 de lei (cu buletinul garanţie), apoi din ce în ce mai mulţi bani pe masura «uzurii protestatare»”, așa suna portretul unui antifesenist, potrivit presei de partid.
Aceeași temă se regăsea și la rubrica dedicată -scri-sorilor primite de la cititori. „Ca mamă, regret atitudinea ei politică, dar aş fi mulţumită dacă aş şti că a ales-o în urma unei chibzuinţe mature şi, nu aşa cum mă tem, din cauza unei atracţii materiale”, scrie redacţiei „Adevărul” botoşăneanca Verdiana Ghimişi a cărei fiică -participa la manifestația din Piața Universității. Teza că oamenii nu pro-testează pentru un principiu, ci pentru recompense fusese lansată de același Ion Iliescu. „E și un sistem de alimentare și de adăpare. Cineva îi finanțează, îi alimentează, îi întrețin și vor să îi folosească ca element de petrurbare a ordinii și liniștii publice”, afirma fostul şef al statului.
În aceste condiții, nu este de mirare că în iunie 1990, atât televiziunea publică, dar și ziarele pro-FSN au acordat spații largi mărturiilor unor mineri, potrivit cărora ar fi găsit valută, dar și arme la sediile opoziției. ”Am găsit la PNŢ droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată, tipărit bani la PNL”, afirma un miner, potrivit TVR.
Șişul, levierul, ranga; pumnul, urletul, fluierătura, isteria
Filmatul selectiv al anumitor figuri, de preferință ale unor oameni neîngrijiți, a fost brevetat de televiziunea de stat din anii 1990, controlată de FSN. În aceeași notă scria și jurnalistul Sergiu Andon, de la Adevărul. „Au mînuit ceea ce sînt în stare: sişul, levierul, ranga; pumnul, urletul, fluierătura, isteria”, afirma Andon despre manifestați anti-FSN din 18 februarie 1990, deși violențele au izbuncit tocmai după venirea minerilor la București. Geo Ciolcan, de la cotidianul „Azi”, era și mai ferm în demascarea adversarilor. „Confuzia politică, degringolada, drogurile şi viaţa de moravuri uşoare, deturnarea unei părţi a tineretului de la adevărata lui menire tinerească, specularea unor sloganuri şi a unor surogate de promisiuni – iată cu ce ne-au «pricopsit» PNȚCD și PNL”, scria acesta pe 24 mai 1990.
DEJA VU. Sperietoarea Soros, invenția lui Vadim, în revista „România Mare“
Nici acuzațiile, fără dovezi, privind finanțarea unor acțiuni de către omul de afaceri George Soros nu sunt originale, fiind „brevetate” de liderul decedat al PRM, Corneliu Vadim Tudor. Acesta a dedicat acestui subiect numeroase articole în revista „România Mare”, dar și multe declarații politice. „Justiţia e condusă, de cine e condusă şi cum e condusă, de fapt de Fundaţia Soros, haideţi să spunem lucrurilor pe nume, şi peste 2-3 zile voi publica un material din care vor reieşi câte milioane de dolari pompează Fundaţia Soros în paralizarea centrilor nervoşi ai societăţii româneşti”, afirma Vadim Tudor în 2005, într-un discurs parlamentar.
„Deşi are interese de miliarde de dolari la Roşia Montană şi a căzut la pace chiar şi cu Victor Ponta, George Sörös finanţează protestele din Piaţa Universităţii, dar şi pe cele din Cluj. Multe dintre ONG-urile care şi-au anunţat susţinerea faţă de protestele de la Universitate au primit finanţări importante din partea Fundaţiei Sörös România. Conform unor surse din Serviciile Secrete, finanţările puse la dispoziţie prin Fundaţia Sörös pentru a întreţine şi organiza protestele se apropie de 600.000 de euro, o bagatelă pentru potenţa financiară a evreului ungur”, este o altă mostră din gândirea fostului lider PRM.
Cu un discurs similar ca cel al politicienilor de azi a justificat şi Ion Iliescu intervenția violentă a minerilor din iunie 1990, respectiv împiedicarea unei presupuse lovituri de stat.
