George Pomutz a făcut parte din echipa de negociatori americani care a cumpărat Alaska de la Rusia,
pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari.
Biografia românului George Pomutz este una fabuloasă. Născut în oraşul Jula din Ungaria, locuit majoritar de români, el a luptat în Revoluţia de la 1848, de partea lui Ludovic Kossuth şi împotriva lui Avram Iancu. Mulţi români din Ungaria au făcut la fel, deoarece idealurile revoluţiei maghiare erau unele democratice şi liberale, în timp ce trupele de moţi ale lui Avram Iancu erau considerate de aceşti oameni drept sprijinitoare ale reacţiunii austriece.
De altfel, şi în armata lui Avram Iancu au luptat maghiari împotriva lui Kossuth. Aşa ar fi trupele de lăncieri din Bogata de Mureş, organizate de prefectul Câmpiei Transilvaniei, protopopul greco-catolic Nicolae Vlăduţiu. După încheierea Revoluţiei paşopstise, Pomutz a emigrat în SUA, unde a luptat în Armata Nordistă în timpul Războiului de Secesiune din SUA.
Printre altele, el este cunoscut pentru faptul că a incendiat oraşul Atlanta, apărat de rebelii sudişti. Pentru meritele sale, el a devenit apoi consul al Statelor Unite ale Americii în Sankt Petersburg, capitala imperială rusă. George Pomutz a făcut parte din echipa de negociatori americani care a cumpărat Alaska de la Rusia, pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. George Pomutz a încetat în viaţă în Sankt Petersburg, în timp ce se afla la postul său diplomatic. Osemintele sale încă se odihnesc în fosta capitală imperială rusă.
Fiul fierarului ajunge general
Povestea lui George Pomutz pare să fie decupată dintr-un scenariu clasic care prezintă visul american. El s-a născut în anul 1818, în familia fierarului de pe moşia baronului Wenckheim. Familia Pomutz se pare că provine din zona Săcele, judeţul Braşov, de unde bunicul său, Constantin Pomutz, care apare în unele acte şi cu numele de Dinică Pomutz, ar fi emigrat. În Ungaria, familia Pomutz ajunsese la o stare materială bună. Aşa că, după finalizarea studiilor primare şi gimnaziale în Jula, George Pomutz a devenit student al celebrei Academii Militare din Viena. După o scurtă perioadă în care a activat ca ofiţer activ în armata imperială austriacă, George Pomutz a plecat la perfecţionare în Franţa, la Saint-Etienne.
După ce a revenit în Imperiul Habsburgic, el a decis să se dedice carierei juridice. A devenit cancelist la Tabla Regală, apoi procuror, iar în final şi-a deschis un birou de avocatură. În anul 1848, la vârsta de 30 de ani, tânărul George Pomutz s-a alăturat revoluţiei maghiare conduse de inamicul lui Avram Iancu, Ludovic Kossuth. George Pomutz a primit rangul de locotenent, iar în anul 1849, el a devenit căpitan în armata rebelilor maghiari. Însă, în anul 1849, armata rebelilor maghiari a capitulat în faţa armatelor imperiale austriece şi ruseşti, aliate împotriva lui Ludovic Kossuth. George Pomutz a fugit în Italia, pentru că, altfel, foarte probabil, ar fi fost condamnat la moarte pentru rebeliune.
Emigrant peste Ocean
Apoi, el a trecut în Germania, de unde a decis să emigreze în Statele Unite ale Americii, la fel ca şi alţi participanţi la Revoluţia de la 1848. Goerge Pomutz a ajuns în New York în anul 1850, apoi s-a stabilit în Vestul Sălbatic. Aici, el a fondat, împreună cu o serie de emigranţi maghiari, aşezarea New Buda. George Pomutz s-a îmbogăţit, iar în anul 1861, la izbucnirea Războiului de Secesiune din SUA, s-a înrolat ca voluntar în armata Nordului. Ca urmare a bravurii dovedite în luptă, George Pomutz a fost avansat până la rangul de colonel. El s-a distins în bătălia pentru cucerirea oraşului Atlanta, ocupat de rebelii sudişti. Oraşul era înconjurat de mari depozite de bumbac, folosite drept avanposturi militare de către rebeli. George Pomutz a ordonat bombardarea acestor depozite. Vata de bumbac s-a aprins, iar incendiul s-a extins rapid. Cum multe dintre casele din Atlanta erau construite din lemn, flăcările s-au extins rapid, iar o mare parte a oraşului a fost arsă. Rebelii l-au poreclit pe ofiţerul rom]n „incendiatorul Atlantei” şi au promis s[ se răzbune pe el. Însă nu au mai reuşit acest lucru. Comandantul direct al lui Pomutz, generalul Walter Gresham, îl descria pe acesta drept „un ofiţer valoros, versat în toate problemele militare, dar şi un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat”. După încheierea războiului civil, George Pomutz a intrat în diplomaţie. În 1866, el a fost numit consul al SUA la Sankt Petersburg, capitala imperială rusă. Aici, el a pornit negocierile pentru cumpărarea Alaskăi. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar administraţia ţaristă a acceptat să o vândă pentru suma de 7,2 milioane $.
Pentru meritele sale, George Pomutz a fost înaintat la rangul de consul general al Statelor Unite, în anul 1874.
A murit sărac
În anul 1878, mandatul diplomatic i s-a încheiat, dar George Pomutz a rămas în Rusia, unde a murit în 1882. În Statele Unite, foştii camarazi de arme nu ştiau decât că el ar fi murit într-o mare sărăcie. Iar bârfele din epocă spuneau că, de fapt, George Pomutz ar fi rămas în Rusia din cauza unei femei, care i-ar fi tocat averea, apoi l-ar fi părăsit pe fostul eroul din Războiul de Secesiune. George Pomutz a rămas însă unul dintre eroii românilor americani.
