"Ni-i viata o oglinda. / In ea sa dai de tine – / Spre asta-i cel mai bine / Toti oamenii sa tinda." Sunt versuri de Nietzsche (filosof, poet si filolog german, 1844-1900), din "Poezii din tinerete". si ma gandeam… Ce sfat intelept! Da… viata traita sa fie ca o oglinda in care spiritul nostru sa ne poata privi in toate anotimpurile varstei: de la lumina suava a prunciei si pana la ninsoarea incaruntirii; sa ne putem vedea chipul din toate varstele, drumul pe care am mers, fie pe o cale dreapta, spre un tel inalt, fie pe cai uneori ratacitoare, cu urcusuri si povarnisuri, cu infrangeri si izbanzi, cu fapte pe care le-am scris pe nisip sau in piatra etc.
Ce frumoase si potrivite omului sunt aceste versuri ale lui Nietzsche! Sa avem viata traita ca o oglinda, dar curata, luminata, nu aburita, manjita de uraciuni sau chiar crapata, sparta.
Care vor fi cele mai frumoase imagini ale chipului, ale fiintei noastre pe care le-am putut vedea in oglinda vietii noastre?
Multi dintre noi nu ne nastem cu un noroc ca o para malaiata, ci trecem prin zile, chiar ani de suferinta, de necazuri, dar pe care, prin iscusinta, prin puterea noastra launtrica le-am biruit – astfel ca acestea raman cele mai frumoase si scumpe imagini pe care le putem privi in oglinda vietii noastre, dupa cum spune N. Iorga: "Cele mai scumpe amintiri sunt cele legate de suferinta noastra biruitoare."
