Arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România au descoperit rămăşiţele pământeşti ale unor deţinuţi politici.
Rămăşiţele a patru martiri ai rezistenţei anticomuniste au fost descoperite de către arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, în perimetrul actualului cimitir al parohiei ortodoxe „Sfinţii Constantin şi Elena”. Săpăturile arheologice au fost realizate, la începutul acestei luni, într-un perimetru cu o lungime de şase metri şi cu o lăţime de doi metri, din singura zonă a cimitirului foştilor deţinuţi politici care nu a fost refolosită de actualii enoriaşi ai parohiei. Martirii rezistenţei anticomuniste au fost îngropaţi fără nici un semn distinctiv, spune arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi voluntar în cadrul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, condus de istoricul Marius Oprea.
Astfel, actualii enoriaşi nu au de unde să ştie că parcelele pe care le concesionează în cimitir au servit, anterior, drept locuri pentru îngroparea foştilor deţinuţi politici. Printre aceştia, s-a numărat şi fostul student legionar Valeriu Gafencu, supranumit de către colegii săi de suferinţă „Sfântul închisorilor”, pentru seninătatea cu care a acceptat torturile din temniţa comunistă, dar şi pentru faptul că, printr-o revelaţie, ar fi aflat data la care avea să treacă la cele veşnice. În total, documentele arată că, în perioada comunistă, au decedat 54 de deţinuţi politici, care au fost îngropaţi în cimitirul din apropierea bisericii. Însă doar osemintele a patru dintre ei au fost descoperite.
Ofranda din nasturi
Unul dintre aceşti deţinuţi avea depusă, pe un umăr, o ofrandă inedită. Într-o bucată de material textil, au fost găsiţi 24 de nasturi, din metal şi din os, precum şi două monede, una din 1947 şi una din 1950. „Foştii deţinuţi politici erau îngropaţi de către deţinuţi de drept comun. Probabil, aceştia au depus ofranda în mormânt”, spune arheologul Gheorghe Petrov. El a declarat că arheologii au prelevat probe din trupurile celor patru foşti deţinuţi politici şi le-au trimis pentru analiza ADN-ului lor. Arheologii vor continua cercetările anul viitor, pentru a încerca să îl identifice pe Valeriu Gafencu. Mărturiile foştilor colegi de suferinţă arată că acesta i-a cerut unui prieten să îi pună în gură o cruciuliţă de argint, pentru a fi identificat cu ajutorul acesteia, dacă va fi dezgropat.
Trupurile celor patru foşti deţinuţi politici au fost recunoscute de arheologi după faptul că martirii rezistenţei anticomuniste au fost îngropaţi fără încălţăminte şi fără sicrie. Acţiunea arheologilor a avut loc cu sprijinul Primăriei Târgu-Ocna, acordat de primarul Floarea Ivanof, dar şi cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Personalitatea lui Valeriu Gafencu a stârnit numeroase controverse. Unii îi reproşează trecutul legionar. Alţii spun că suferinţele îndurate în temniţele comuniste l-au purificat şi că nimeni nu poate dovedi că Valeriu Gafencu ar fi fost implicat în acţiuni antisemite. De asemenea, unii dintre teologii ortodocşi pledează pentru recunoaşterea sfinţeniei acestuia. Aşa ar fi grupul de monahi de la mănăstirea Petru Vodă. Alţii, inclusiv mulţi reprezentanţi ai ierarhiei ortodoxe, au rezerve faţă de poziţia celor care îl admiră pe Valeriu Gafencu.
Fost conac princiar
Istoria Penitenciarului de la Târgu-Ocna a început în anul 1855. Principele Grigore Ghica, îngrozit de condiţiile în care trăiau deţinuţii de drept comun care lucrau în ocnele de sare, a decis să îşi doneze conacul pentru deţinuţi. Conacul a devenit sediul administrativ al penitenciarului, iar în jurul său au fost ridicate clădirile penitenciarului. Penitenciarul a funcţionat cu deţinuţi de drept comun până în anul 1950, când au fost aduşi primii deţinuţi politici. Din anul 1964, când deţinuţii politici au fost eliberaţi, în închisoare au rămas doar deţinuţii de drept comun. În perioada 1977-1997, în clădire a funcţionat un spital de boli psihice. Iar din anul 1997, clădirea a redevenit penitenciar.
