Cand eram copil veneau periodic pe la noi pe-acasa, iar el ma arunca in aer razand si spunandu-mi: vrei sa te fac popa? si el, Pr. Adrian Carausu, si preoteasa sa, Elvira, avusesera o viata zbuciumata de care am aflat pe masura ce cresteam. Ea era sora tatalui meu. Facuse cu greu teologia ortodoxa intai la Suceava, apoi la Cluj si Sibiu. In studentie l-a cunoscut pe el, dar n-au apucat sa se casatoreasca. Tineretea le-a fost franta brutal de venirea comunistilor. Pe el l-au arestat si l-au eliberat abia in 1964. Ea l-a asteptat timp de 18 ani!! Rudele o sfatuiau "de bine", ii spuneau sa se marite, dar ea a trait precum o calugarita pana la eliberarea lui. Avea o educatie aleasa, fusese crescuta de un unchi, preot si consilier la Mitropolia Ortodoxa din Cernauti, pr. Emilian Vasilescu (altul decat profesorul siteologul din Bucuresti).
In acest timp, el era haituit prin inchisorile comuniste. A fost coleg de celula cu Pr. Iustin Parvu, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Valeriu Gafencu etc. Asa-numitele reeducari nu l-au infrant. La iesirea din inchisoare s-a casatorit (o petrecere dubla in familie, caci in aceeasi zi a fost botezat si subsemnatul). A terminat teologia, a fost hirotonit. Preot incomod regimului, a fost haituit in continuare prin nenumarate parohii. Pe unde ajungea reusea sa repare bisericile, sa tonifice comunitatile parohiale, etc. Neastamparat, tinea legatura cu oameni precum IPS Antonie Plamadeala (fost coleg), precum unchiul sau (dupa mama) Schimonahul Ioan sova de la Colciu, Sf. Munte Athos. si printre predecesorii sau urmasii Pr. Adrian Carausu si ai preotesei sale vom gasi nenumarati preoti, diaconi, ba chiar si un Mitropolit al Bucovinei, IPS Vladimir Repta. Pr. Adrian Carausu a plecat la Domnul in 1985, iar preoteasa Elvira a ramas iarasi doar cu rugaciunea, in asteptarea viitoarei intalniri…
Pr. Adrian Carausu a plecat cand as fi avut mai multa nevoie de el, caci abia descoperisem credinta. In vizitele pe care i le faceam in copilarie scotoceam prin bibliotecile parohiale. Dar singurele carti pe care le am de la el sunt: o Biblie, un volum din Filocalie si doua cursuri batute la masina, pe o hartie neinchipuit de subtire, ale Pr. Staniloae – prelegerile de mistica si ascetica crestina care au fost tinute la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (1947). Mi-au fost de-ajuns atunci. Dupa alti 25 de ani de nevointe si trai aproape monahal, zilele trecute a plecat la Domnul si preoteasa Elvira Carasau. Se va intalni din nou, intru Hristos, cu Pr. Adrian. Cei care i-au cunoscut au vorbit despre o exemplara familie crestina, cu viata sfintita.
Chiar daca, personal, am simpatizat cu cautarille isihaste ale Rugului Aprins, si nicidecum cu nelinistile si derivele veacului trecut, acesti oameni mi-au fost un exemplu viu de crestinism fara rest.
