"Sintagma lui Huntington – socul civilizatiilor – ar avea valoare operativa doar daca ar putea fi generalizata; or, acest lucru este extrem de problematic. Nu toate culturile se opun, ci doar anumite culturi, in anumite conditii. Aceste conditii favorabile pot fi proximitatea geografica, decalajul cultural (dar daca decalajul este prea mare una e absorbita de cealalta) si mai ales avand relatii psihotice, de tip atractie-respingere, rezultat al unei istorii comune, dar traite diferit. Toate aceste conditii par a fi indeplinite de crestinism si islam. (…) Ceea ce mi se pare a caracteriza acest tip de conflict este tipul de decalaj care face posibila confruntarea: pentru ca ea sa se produca, e nevoie de un decalaj al sistemului de valori codificat in simboluri vehiculate de inconstientul colectiv. In acest caz, decalajul pare provocat de o ruptura absoluta in timp"…
Citatul apartine unei incitante carti aparute recent la Editura "Jurnalul literar": "Meteorologice", semnata de arhitectul, antropologul, profesorul si poetul Radu Dragan. Cartea cuprinde articolele politice publicate intre anii 1990 si 2007 in revista "Jurnalul literar". Perspectiva lui Radu Dragan este cea a antropologului care are avantajul si, uneori, dezavantajul distantei de tara (caci locuieste din 1990 in Franta), dar si subtilitatile provenite din studiile sale (doua doctorate in antropologie si istoria religiilor la Sorbona), luciditate si rafinament pe care rareori le gasesti la asa-zisii analisti politici romani.
Revenind la conflictul crestinism-islam, Radu Dragan exemplifica: "Statutul inferior al femeii, exaltarea martirajului si a virilitatii, obsesia sacrului, prozelitismul; toate suna neasteptat de familiar, pentru cine cunoaste cat de cat istoria civilizatiei occidentale. Acest sistem a functionat, de fapt, si in cultura europeana pana la marea ruptura din secolul XVII care a preces epoca luminilor. In general vorbind, el caracterizeaza (cu variatii firesti) orice cultura traditionala si, daca nu au dat totdeauna loc la confruntari atat de spectaculoase, este pentru ca lipseau mijloacele moderne de comunicare in masa; nu si cruzimea si barbaria, din pacate" (p.136).
Nu este prima oara cand sustin ca pentru a intelege cat de cat realitatile si iluziile politicii contemporane ai nevoie de cunostinte de istoria religiilor. Maturizarea unei culturi presupune, cu necesitate, si o identificare a acelor valori religioase care evita conflictul armat. Maturizarea spirituala presupune interiorizare – de unde si intelesul real al marelui razboi sfant (atat in islam cat si in crestinism!), care se petrece exclusiv inlauntrul fiintei umane.
La limita, conflictele exterioare nu sunt decat meteorologie, adevarata viata a spiritualului, indiferent de religia careia ii apartine, este cea nevazuta ochilor obisnuiti. Cum diminuam gravele perturbari climatico-spirituale generate astazi de Occident prin ignorarea valorilor crestine?
