O umbra de democratizare si de ingaduire a unei relative libertati de expresie – desi controlul partidului se mentinea – daduse sperante in special intelectualilor, mai ales dupa discursul lui Hrusciov la Congresul XX, cand au fost dezvaluite, e drept doar in interiorul partidului comunist, crimele lui Stalin. Evenimentele de la Budapesta i-au pus pe jar pe comunistii romani. Clica lui Gheorghiu-Dej a trecut, imediat dupa inabusirea revolutiei din tara vecina, la masuri de mana forte. Romania a cunoscut, in anii 1957-1960, o razie politica de o amploare extraordinara, vizand indeosebi doua categorii ale populatiei: intelectualii si studentii (care, inca din timpul insurectiei maghiarilor, trecusera la varii actiuni de contestare a regimului comunist, de la discutii in grup si planuirea unor mitinguri pana la adunari de genul celei de la Timisoara). Securitatea a lucrat atunci cu motoarele "la turatie maxima" arestand pe capete, anchetand cu barbarie si fabricand "loturi", adica grupari "ostile" regimului care puteau fi incadrate juridic la punctul unu al criminalului articol 209 CP, de inspiratie bolsevica, introdus in legislatia romana in 1948 si remaniat, in sensul agravarii, in 1959 si 1960, pedepsele plecand de la 15 ani si ajungand, "cand fapta prezinta un caracter deosebit de grav", la condamnarea la moarte. Au fost arestati atunci si condamnati la ani grei de puscarie mari intelectuali, repere adevarate ale constiintei nationale, unii de dimensiuni europene. O lista sumara am aflat in cartea lui Arsavir Acterian "Portrete si trei amintiri de puscarias" (ed.Ararat, Buc.1996): "La un moment dat, la Moscova a fost un proces impotriva unor oameni de cultura disidenti. Hop si la noi guvernantii sa-i maimutareasca pe protectorii lor. In scurt timp s-a si ticluit prin 1958-1959 procesul in care Nazarie (Al.Nazarie, avocat, fost detinut la canal, rearestat prin 1958 – n.n.) a figurat, printre altii cu Constantin Noica, Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt, Pastorel Teodoreanu, Th.Enescu, Sergiu Al. George, Marietta Sadova, Alexandru Paleologu, Mihai Radulescu (violonist si muzicolog care s-a sinucis in timpul anchetei), colonelul Slatineanu, care si el a murit in timpul anchetei, Sandu Lazarescu, Vladimir Streinu, Remus Niculescu (pp 171-172), lista completata cu Vasile Voiculescu si "un doctor pare-se de mare notorietate medicala, colaborator al profesorului universitar dr.Lupu, anume Raileanu" (p.186) (In legatura cu ultimul sa-mi fie ingaduit a face o completare, ca unul care l-a cunoscut, locuind cateva luni in aceeasi camera de pe celularul de la Gherla: eram, cred, vreo 60 de insi in acel spatiu cu vedere – interzisa – catre cimitirul Rosza Sandor, o lume omogena, cu preocupari intelectuale, stimulate de cateva prezente cu totul deosebite precum marele om de teatru Ion Omescu, un microcosm peste care fusese uns "sef de camera" un tigan semianalfabet care cam tragea cu urechea la ce se vorbea, iesind aproape zilnic "la medic", semn ca in numirea lui isi bagase coada flocoasa locotenentul Iosif Domocos, tartorul ciripitorilor.
Pentru a preintampina efectul previzibil al unei turnatorii, anchetarea, cu cine stie ce urmari, a unui grup de tineri care ascultasera un varstnic vorbind despre miscarea legionara, m-am decis, intr-o clipa, sa-l lovesc pe "domnul sef", transferand eventuala chestiune politica in domeniul scandalului vulgar. Langa mine se afla doctorul Raileanu. Ca sa scap de izolare si bataie – 25 la fund cu medic" – am declarat greva foamei, refuz de hrana, soldat cu mutarea tiganului. La 40 de ani de la fapte, un prieten mi-a semnalat urmatorul pasaj din cartea lui Stelian Tanase "Anatomia mistificarii": "La 31.10.1962, Constantin Raileanu face o cerere «catre domnul comandant al formatiunii 0606 Gherla». Ce solicita eminentul doctor? «sa fie repartizat la un loc de munca in calitate, eventual, de medic (…) Sunt specialist in boli de plamani, interne. Am o pregatire exceptionala si ca om de laborator in hematologie, bacteriologie si anatomie patologica (…) Cercetarile mele stiintifice au fost exteriorizate intr-un numar mare de publicatii si sunt citate in numeroase tratate de medicina mondiale. Un exemplu: P.Masson, Les tumeurs humaines…Pentru informatii si referinte: dl. academician prof.dr.stefan Milcu, dl.academician prof.dr. N.Gh.Lupu (…)» …Savantul avea 60 de ani, impliniti chiar inj acel an, la 27 aprilie. In aceeasi zi, 27 aprilie 1962, un raport semnat de comandantul inchisorii, mr.Dumitru Alexandru, consemna ca «la 14.02.1962, a fost pedepsit cu 7 zile izolare pentru jocuri interzise de regulament si atitudine obraznica fata de supraveghetori». Lucru confirmat peste cateva zile cand, la 6 mai, supraveghetorul Huluban Vasile scrie in raportul lui: «Detinutul Raileanu C.Constantin, condamnat la 9 ani din sectia 1, camera 78, pavilion 1 a comis urmatoarele: detinutul numit mai jos a organizat impreuna cu alti detinuti din camera sa bata pe seful camerei impreuna cu detinutul Mihalcea au batut pe detinut Mihai detinut numit mai sus sa (sic!) revoltat asupra ofiterului de serviciu, au raspuns foarte obraznic facand o galagie mare. Propun a fi pedepsit cu 5 zile izolare»" (…) Huluban minte cu nerusinare, dezinformand superiorii in scopul de a le atrage atentia asupra unei pretinse periculozitati a detinutilor. In realitate numai eu l-am batut pe tiganul uns sef de camera de catre administratie. E drept ca doctorul mi-a strigat arde-l! si, in timp ce batutul isi stergea sangele care-i curgea abundent din nas, a scos strigate de entuziasm" – scriam in "Uranus-Gherla, via Salcia". Intamplarea anecdotica, este mai degraba vesela. Suntem insa in 1962; in 1958-59 anchetati, inclusiv cei din lotul Noica, au fost batuti, cumplit de bravii aparatori ai cuceririlor poporului…).
Zi si noapte sub "ochii" si "urechile" politiei politice
In anumite cazuri, Securitatea a preferat – din ratiuni numai de ea stiute – le putem doar banui – sa-i supuna pe intelectuali "judecatii poporului", altfel spus oprobriului public. Este cazul grupului alcatuit din "Petrascu Emil, Petrascu Milita, Jaques (sic, corect este Jacques) Costin, Chiorpec Lazar, Mihnea Stroe, Tudoran Moise, Mazilescu Alexandru, Ionescu Constantin-Pascani, Nasta Lucia" Sub o forma sau alta, cele mai importante figuri din acest grup, sculptorita Milita Patrascu si sotul sau Emil au fost tinute sub permanenta observatie de catre securitate, mai ales prin "mijloace T.O.", tehnic-operative, insemnand in primul rand folosirea microfoanelor. Nu a fost neglijata infiltrarea unui informator printre cei urmariti.
Pe langa acest "nucleu dur" al grupului pus sub lupa, exista inca o componenta, denumita generic "Elemente cu manifestari dusmanoase mai putin frecvente" (un soi de "indulgenta" partiala, alcatuita din 13 persoane, numele cel mai cunoscut publicului fiind al reputatului critic si istoric al artei N.Argintescu-Amza. Cum se explica interesul Securitatii pentru un microsegment al societatii romanesti format din 22 de intelectuali? Am explicat mai sus: prin insusi faptul ca erau intelectuali, o categorie permanent detestata, suspectata si supusa incercarilor de corupere de catre statul comunist – si aceasta, istoriceste vorbind, de la insusi marele Lenin citire. In epoca despre care vorbim, insa, supravegherea de catre politia politica fusese extinsa la scara intregii societati. Conform logicii securitatii, reductionista, elementara, exprimabila prin faimosul dicton "Cine nu e cu noi e contra noastra!", oricine putea deveni suspect daca nu-si exprima zgomotos "adeziunea".
"Zvonuri alarmiste si bancuri cu caracter reactionar"
Milita Petrascu (n.1892 Chisinau, m.1976 Bucuresti) artist plastic important in perioada interbelica si postbelica, a facut studii de filologie la Sankt-Petersburg, apoi de pictura si de sculptura. A avut ca indrumator "monstri sacri" ai artei universale precum Henri Matisse, Antoine Bourdelle si a inteles, cu o intuitie extraordinara, mesajul creatiei lui Brancusi. A expus in Germania, Austria, Franta si in alte locuri. La Bucuresti, artista a creat mozaicurile emblematicei Fantani a Mioritei din vecinatatea Vilei Minovici si a Garii Baneasa. Sotul sau, Emil Petrascu (n. 1890), a fost profesor la Academia Militara. Avea titlul de doctor in stiinte radiofonice. Emil Petrascu a avut "convorbiri suspecte din 1942 cu diferite elemente din Turcia. Tot in acel an a vizitat Legatia Turciei". Aceste indicii sumare sunt suficiente pentru ca Directia a V-a a Securitatii sa-i deschida, la 7 aprilie 1956, "Dosar de verificare individual", fiind suspectat de spionaj in favoarea statului turc.
Sotia fizicianului pare predestinata pentru a fi pusa sub lupa politiei politice, cu preocuparile ei artistice si frecventarea capitalelor occidentale, chiar daca trecusera multi ani de la acele calatorii. Astfel incat, la 20.10.1959, Securitatea redacteaza documentul institulat "Calomnii la adresa regimului din tara noastra si URSS. Nota sinteza. Petrascu Emil si sotia sa avand un cerc larg de relatii format indeosebi din intelectuali dintre care majoritatea sunt cunoscuti in evidentele MAI (subl. ns. – Al. M.) ca elemente reactionare cu care au dus in mod frecvent discutii cu caracter dusmanos la adresa oranduirii noastre sociale, Uniunii Sovietice si Partidului. In discutii erau calomniati conducatorii Partidului si Guvernului, le aduceau injurii grosolane, raspandind intre ei zvonuri alarmiste si bancuri cu caracter reactionar si comentand in mod dusmanos stirile ascultate la posturile de radio imperialiste pe care le ascultau zilnic.
Petrascu Emil si-a manifestat in repetate randuri credinta ca «eli-berarea trebuie asteptata cu incredere si ca va veni numai cu sprijinul Occidentului». A afirmat ca «situatia economica grea din tara noastra se datoreaza faptului ca se fac cheltuieli prea mari cu propaganda si spionaj» si ca «bunatatile merg in URSS». A raspandit fata de unele persoane zvonuri calomnioase in legatura cu niste pretinse neintelegeri intre conducerea Partidului si Guvernului. A avut manifestari antisovietice cu ocazia evenimentelor din Ungaria si si-a manifestat nemultumirea ca «SUA nu a ajutat» pe rebelii contrarevolutionari. Fata de mai multe persoane a afirmat ca «Uniunea Sovietica este mult ramasa in urma in privinta armelor atomice si nucleare si de aceea URSS cere incetarea experientelor refuzand controlul, fiindca nu are (cuvant indescifrabil in textul scris de mana – n.n. Al. M.). Ar vrea, spune el, sa se afle intr-o tara occidentala si nu in RPR – care i se pare o inchisoare»".
Sinteza se afla in vol. l al documentelor stranse in legatura cu "grupul de elemente dusmanoase". Artista plastica are si ea parte de o caracterizare pe masura ostilitatii fata de regim: "Petrascu Milita, sculptorita. n. 1892. In discutiile purtate cu elementele care au format grupul ei de prieteni se dovedeste a fi o dusmanca inraita a regimului democrat-popular, a Partidului si a Uniunii Sovietice. Aproape in fiecare zi, la fiecare discutie pe care a purtat-o cu cineva in casa ei nu uita sa calomnieze regimul nostru si sa aduca cele mai murdare injurii partidului, conducatorilor sai si conducatorilor Uniunii Sovietice. Impreuna cu sotul sau si cu alte persoane, asculta regulat in fiecare zi de mai multe ori posturi de radio imperialiste, iar calomniile inregistrate le raspandea imediat multiplelor sale cunostinte, nascocite probabil de ea toate acestea avand drept scop intretinerea sperantei in ziua eliberarii care o asteapta sa vina din Occident(…)". Stilul, ca si fantezia manifestata in plasarea virgulelor apartin ofiterului insarcinat cu supravegherea "grupului", Pasca (era capitan cand a inceput actiunea si a ajuns maior catre sfarsit). De altfel, in treacat fie spus, printre documentele, insumand cel putin 2000 de pagini, pe care le-am consultat la CNSAS, privind mai multe cazuri, nu am intalnit decat unul singur al carui autor stapanea normele de ortografie si punctuatie…
Profesorul "era cunoscut cu manifestari dusmanoase"
In fond, ce spuneau – in discutii in cerc restrans, nu in public – cunoscutii familiei Petrascu? Ca "viata e grea din cauza haosului general"; ca "singurul nebun care ar putea sa inceapa razboiul este Germania"; ca "la noi in tara este mizerie si este din ce in ce mai rau"; ca "satelistii americani sunt mai buni ca a-i (sic) rusilor"; ca "v-a (sic) fi razboi deoarece altfel nu se mai poate trai"; ca "rautatea este calitatea cea mai apreciata la partid"; ca "numai de doua ori pe an, 1 Mai si 23 August piata este plina, asta e reclama comunistilor"; ca "daca n-ar fi fost (Milita Petrascu, n.n. Al. M.) in pacostea asta de tara, in mocirla asta ar fi fost foarte cunoscuta. Inainte era libertate, putea sa comunice cu sculptorii"; ca "regimul de astazi este cea mai perfecta organizare de sclavie care a existat vreodata"; ca "ei, comunistii, i-au anulat pe oameni, i-au facut niste roboti" si "comunistii au moartea in ochi" s.a.m.d. De fapt, cam tot ce se vorbea prin tara. Iar pentru a recolta expresia gandurilor oamenilor, Securitatea a pus in miscare un aparat imens, uman si tehnic.
Membrii grupului in chestiune au fost filati timp de patru ani, incepand din 1956, in principal prin "mijloace T.O.". Costurile au fost foarte mari. Iar cum intreaga suflare romaneasca a fost "monitorizata" in anii aceia (la fel si sub regimul lui Ceausescu), la nivel national pretul supravegherii de tip orwellian trebuie sa fi fost aiuritor! Oricat ar parea de ciudat, disperarea societatii romanesti a fost o adevarata mina de aur pentru aparatul Politiei Politice. (Cu specificarea ca au existat si ofiteri care si-au dat seama de marasmul in care se zbateau romanii si au riscat enorm parasind sistemul).
… Cercetand documentele cazului, am dat si peste un material relativ la profesorul meu de literatura universala de la Facultatea de ziaristica, Tudor Vianu, pe care l-am venerat si-l voi venera pana la sfarsitul zilelor mele.
Referinta este laconica: "Vol. ll. 1-16. Materiale vechi. (Continutul este redat din adresa Dir. l-a 2418/24 Mai. C.I./R.f.). Intr-o fisa personala din 10 febr. 1957 se arata printre altele ca «In prezent la locul de munca Tudor Vianu este cunoscut cu manifestari dusmanoase si vederi idealiste iar cursurile pe care le tine au un caracter antimarxist»". Nici ca se putea un mai bun certificat de calitate…
"Dupa demascare au continuat cu aceleasi calomnii dusmanoase…"
Dupa ani de zile de filaj si dupa redactarea a nu mai putin de 11 (unsprezece) volume de note informative si materiale de sinteza, Securitatea a decis ca, in loc de o noua arestare in grup, ar fi mai indicata o "demascare publica". Ceea ce s-a si facut in aula Facultatii de drept, la 17 aprilie 1959. Nu am gasit referiri ample la "demascarea" propriu-zisa ci doar aceasta NOTa. Petrascu Milita: Impreuna cu sotul ei au fost suspectati de spionaj. In procesul verificarii nu s-a stabilit insa acest aspect. A reiesit insa ca intretin legaturi suspecte cu unele elemente in anturajul carora duc discutii dusmanoase. Pentru stabilirea activitatii dusmanoase s-a folosit agentul «Ionescu" si T.O. In urma documentarii activitatii dusmanoase, conform ordinului tov. Ministru Alexandru Draghici la 17.lV.1959 a avut loc demascarea publica in aula Facultatii de Drept din Bucuresti. Dupa demascare au continuat cu aceleasi calomnii dusmanoase la adresa regimului din tara noastra si URSS" (subl. ns. Al. M.) Asadar: 1) filajul (pe cheltuiala contribuabililor, desigur) a continuat si 2) degeaba! Dusmanul tot dusman ramane… Daca nu dispunem de un proces-verbal al "demascarii", stim, in schimb, cum s-a desfasurat alta demascare, datorita regretatului Dumitru Chirila, fost redactor-sef al revistei "Familia", coleg si prieten, care mi-a relatat, dupa iesirea mea din puscarie:
"Ne-au spus ca ne convoaca Centrul universitar UTM si ca cine nu vine o sa fie exmatriculat… Toata povestea a fost patronata de Florian Danalache. La Centrul universitar de tineret, la «Grigore Preoteasa», prim-secretar era Cornel Burtica. Mai intai a vorbit un profesor din comitetul de partid. V-a infierat pe voi, «banditii de la ziaristica, dusmanii poporului», pe urma a inceput sa zbiere Danalache. Era gras, cu fata ca a lui Dascalescu. Primul la care a tipat a fost profesorul Pippidi. Nu semnase un apel in favoarea lui Manolis Glezos. Nu ti-e rusine, ma, sa spui prostii? s-a rastit Danalache la istoric. Umanist esti tu?
Dimitrie Pippidi explicase ca nu poate semna fiindca de-abia obtinuse acordul grecilor pentru cercetari acolo. Eram unii care ascultam ingroziti, ne dadeam seama ca noi suntem nimic. Daca pe un savant de talia lui il poate porcai cum vrea un activist, pe noi ne pot exmatricula si aresta cand vor, nu facem nici cat un scuipat… Au montat cativa studenti, lista era facuta dinainte, au vorbit dur, nu v-au scos nici ei din dusmani ai poporului, cozi de topor ale titoismului, unelte imperialiste. Au exmatriculat si de la filosofie si istorie… Eram claie peste gramada in sala caminului 303, studenti si profesori, dar ne feream sa ne uitam unii in ochii altora, simteai frica cum pluteste in aer". Capelmaistru a fost acelasi Danalache care demascase si grupul din jurul lui Emil si a Militei Petrascu – se vede treaba ca se specializase.
