Se apropie 1 Decembrie 2013 şi gândurile ne poartă către comuna Băseşti, către conacul care a aparţinut tribunului Unirii, Gheorghe Pop de Băseşti, care timp de trei decenii a fost punct de întâlnire a personalităţilor din Transilvania, dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ioan Raţiu. În curte este şi acum o măsuţă rotundă la care se aşezau ei. Uneori se întâlneau sub ”Teiul Unirii”, unde s-au născut iniţiativele care au împlinit visele neamului românesc. Născut în Băseşti, Gheorghe Pop de Băseşti, descendent al unei familii nobiliare, a urmat şcoala în satul natal, iar liceul din 1846 în Baia Mare şi apoi în Oradea. Studiile la Academia de Drept din Oradea au fost întrerupte, pentru că a fost mobilizat în armata imperială austriacă. La întoarcerea acasă, a fost ales prim pretor şi judecător pentru câţiva ani. În 1866, el a participat la manifestările organizate de ASTRA, cu scopul ridicării conştiinţei naţionale într-o perioadă când românii din Transilvania se aflau într-o situaţie politică şi socială dezastruoasă. În 1872, ales în Parlamentul maghiar, a dus o luptă aprigă pentru dezrobirea naţională timp de nouă ani. În 1887, prin conferinţa naţională la Sibiu, conducerea Partidului Naţional Român a întocmit un ”Memorandum” al românilor. Urma ca acesta să fie prezentat împăratului la Viena.
La 25-26 martie 1892, a fost definitivat conţinutul Memorandumului de la Viena numit ”Memorandumul Românilor din Transilvania şi Ungaria”, un document istoric prin care Partidul Naţional Român protesta împotriva sistemului de guvernare de la Budapesta şi care consemna abuzurile la care erau supuşi românii în timpul imperiului austro-ungar. În 26 mai a făcut parte din delegaţia ”celor 300” şi în urma procesului intentat autorilor Memorandumului, Gheorghe Pop de Băseşti va fi condamnat la închisoare alături de alţi lideri ai românilor ardeleni care au întocmit Memorandumul.
La 1 Decembrie 1918 a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Au participat 1.228 de delegaţi aleşi. Au fost prezenţi peste 100.000 de oameni.
Ales în funcţia de preşedinte al Marii Adunări Naţionale, în cuvântul de deschidere, el spunea că: ”S-a realizat marele vis al lui Mihai Viteazul, unirea tuturor de-o limbă şi o lege într-un singur şi nedespărţit stat numit România”. A fost un act de voinţă, o faptă istorică a întregii naţiuni.
Nicolae Iorga spunea despre Gheorghe Pop de Băseşti: ”a fost icoana din trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului”.
Tot în Băseşti, pe piatra sa funerară sunt înscrise celebrele cuvinte din Sfânta Scriptură pe care le rostise în faţa marelui Sfat Naţional: ”Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace că am văzut slobozirea neamului meu!”. O dovadă a felului cum gândeau fruntaşii români este testamentul său semnat în noiembrie 1914, lăsând o mare parte din averea sa prin donaţii Mitropoliei de la Blaj în favoarea dezvoltării culturale a poporului.
„Gândul că prin căsătoria cu Pop Alexandru Viktor sunt unul dintre urmaşii Apostolului Unirii mă copleşeşte. Ori de câte ori vin în ţară şi mă îndrept spre Băseşti se vede de departe sus pe deal o biserică ridicată nu demult. Acolo, pe dealuri, mă gândesc că am putea cu miile să ne adunăm în fiecare an, ca semn de mare recunoştinţă.“ Sunt gânduri frumoase, umbrite, însă, pentru mine, personal, de durata unor procese de 10-15 ani pentru recuperarea unor moşteniri rămase urmaşilor. Şi recunoaşterea dreptului a fost pusă sub semnul întrebării ani în şir (la diferite niveluri, de oameni şi comisii) până în sfârşit am ajuns la o decizie a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie.
