Unul dintre cei mai cunoscuţi regizori de origine română a fost o adevărată stea a Hollywood-ului. Însă în România el este mult mai puţin cunoscut decât ar fi meritat. Este vorba de Jean Negulesco, un cineast român care nu şi-a uitat compatrioţii şi care a încercat să transmită un mesaj de speranţă românilor rămaşi sub regimul comunist, inclusiv prin intermediul unor interviuri difuzare de postul de radio Vocea Americii.
Printre cei care au realizat interviuri cu Jean Negulesco se numără şi marele jurnalist Mircea Carp, fost membru al conducerii departamentelor româneşti ale posturilor Vocea Americii şi Europa Liberă.
Viaţa însăşi a lui Jean Negulesco este demnă de un film şi ar putea ilustra greutăţile pe care au trebuit să le înfrunte pionierii artei cinematografice. Jean Negulesco s-a născut în Craiova, în anul 1900. De mic copil, el a vădit înclinaţii pentru arta plastică. El a urmat cursurile şcolii Regele Carol I din Craiova, iar în anii primului război mondial a decis să se mute la Viena. El a ajuns în capitala Imperiului Austro-Ungar în anul 1915. Pe atunci, Viena, considerată odinioară drept capitala eleganţei, începea să resimtă efectele primei conflagraţii mondiale. Ca urmare a tulburărilor bolşevice care au cuprins Austria, după finalul primului război mondial şi după destrămarea Imperiului Austro-Ungar s-a întors în ţară.
După câţiva ani în care a lucrat ca pictor în capitala României Mari, timp în care a gustat efervescenţa culturală care cuprinsese lumea intelectuală românească, Jean Negulesco s-a mutat la Paris. Acolo, el s-a integrat rapid în elita culturală a capitalei franceze, unde a devenit prieten cu Constantin Brâncuşi sau cu Modigliani, apoi cu cunoscutul dadaist Tristan Tzara.
La Paris, Jean Negulesco a făcut de toate: a spălat vase în restaurantele din capitala franceză, a copiat operele marilor maeştri, pe care le vinde pe cheiurile Senei, pentru a câştiga nişte bani, însă permanent a avut preocuparea de a progresa din punct de vedere artistic. După o interesantă experienţă pariziană, în anul 1927 a traversat Oceanul Atlantic şi a deschis o expoziţie de pictură la New York.
Pentru că lucrările sale au fost primite într-o manieră extraordinară de publicul american, Jean Negulesco a decis să se stabilească în Statele Unite ale Americii. Aici, în toiul Marii Crize Economice din perioada 1929-1933, când piaţa artei plastice s-a prăbuşit, el a decis să intre în industria filmului, care în ciuda recesiunii economice, prindea tot mai mult avânt. Talentatul român a cunoscut o ascensiune rapidă în industria cinematografică. La sfârşitul anilor 1930, el era unul dintre cei mai respectaţi regizori. Mai întâi, s-a impus cu filme de scurtmetraj, realizate pentru Warner Brothers. Apoi, în toiul celui de-al doilea război mondial, românul Jean Negulesco a debutat cu lungmetrajul Singapore Woman, lansat în anul 1941. După război, în anul 1948, el a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru faimoasa sa peliculă Johnny Belinda. Chiar dacă nu a primit celebra statuetă care recompensează excelenţa în domeniul cinematografic, Jean Negulesco a primit premiul
BAFTA pentru filmul How to Marry a Millionaire.
Pe la sfârşitul anilor 1960, regizorul român Jean Negulesco a decis să revină în Europa. El s-a stabilit la Marbella, în Spania, unde a locuit până la sfârşitul vieţii. El a murit în anul 1993.
Jean Negulesco este omagiat cu o stea şi pe celebrul Hollywood Walk of Fame.
Ultimele două filme regizate de român, amândouă lansate în anii 1970, The Invincible Six şi Hello-Goodbye, s-au bucurat de o faimă cu adevărat globală.
