In Biblioteca stranie poate fi inclus si romanul unui scriitor de origine romana cu succes american (partenerul meu co-pilot si co-autor al poemului-roman Submarinul iertat): Andrei Codrescu si spectaculosul sau op Mesi@ (publicat initial de Fundatia Culturala Romana si republicat de Editura Polirom, in traducerea remarcabila a Ioanei Avadani): un roman carnavalesc cu miza soteriologica, in care sunt discutate toate fantasmele mantuirii in epoca postmoderna (culminand cu anul 2000), fiind panoramate fundamentalismele, deraierile, ereziile, pervertirile religioase de inceput si sfarsit de mileniu. Citind Mesi@, intri in contact spumos cu babilonia vremurilor de rascruce, radiografiate cu teribil talent si inteligenta, cu ingeniozitate speculativa de amploare, de catre Andrei Codrescu. Ca factura, romanul este unul baroc-postmodern, cult si ludic-livresc in exces, acesta fiind unul dintre motivele pentru care el nu a fost neaparat gustat in Romania – dar tot acesta este motivul pentru care, in opinia mea, Mesi@ este un text de exceptie care, daca ar fi publicat si in alte limbi decat cea engleza si romana, sunt convinsa ca ar face aproape cariera planetara (mi-l inchipui, de pilda, publicat in japoneza, intrucat cred ca l-ar adora niponii!). Nu in ultimul rand trebuie precizat ca este vorba despre o carte a povestilor, cu si despre povesti, unde toata lumea nareaza si epicizeaza, scorneste si inventeaza povesti. si, de fapt, morala aceasta si este: ca lumea poate fi salvata doar astfel, prin povesti! Ca numai si numai povestile rasfata, mangaie, ating, inminuneaza, schimba viata (si moartea) etc.
Romanul are ca personaje-cheie doua femei excentrice: Andreea (o adolescenta bosniaca, violata in lagarele sarbesti din timpul razboiului din fosta Iugoslavie, refugiata in lacasul Sfintei Hildegard din Ierusalim) si Felicity, "tarfa" cinica (femeie disponibila pentru orice fel de experimente care sa sisteze plictisul si letargia vremurilor) din New Orleans – in ciberspatiu, Felicity semnand mai ales sub travestiul Mesia, dar si ca seherezada. Prin intermediul a doua spatii simbolice, manastirea si "bordelul" (in sensul de Turn Babel al) orasului tentacular, avem acces astfel la caruselul lumii, fiind inventariate parodic cutumele sexuale si spirituale ale vremurilor noastre. Cele doua femei sunt emblematice pentru cele doua orase umplute cu pofte, cu libidouri explodate, cu inserturi pitoresti; ele sunt, in acelasi timp, femei mesianice si femei-pícaro, emanand un erotism stihial, dionisiac, care poate metamorfoza, inminuna, nauci, schimba sensul vietii etc. Fiecare dintre ele intalneste un barbat-pereche: rabinul Yehuda, politistul Joe (ambii pe post de salvatori), dar in background exista si perversul reverend baptist Mullin (orchestrand ca mega-show tocmai Apocalipsa, aici si cum), contracarat doar de eminenta cenusie a maiorului Notz. Cele doua femei se vor intalni in cele din urma la New Orleans, impreuna alcatuind insasi esenta animei, a feminitatii consistente si suculente, printr-o ingeriada femeiasca speciala, care descatuseaza si mantuie intregul oras. New Orleans este un spatiu aromat si picant la nivel de fauna umana, aici mai activand, de pilda, ingerul Zack, vizionarul Tesla (pustnicul urban) ori Umbrele (homlesi, drogadicti) etc. Revelatia mesianica a anului 2000, mediata de ingerul Zack, va fi materializata de catre Andreea si Felicity, paradisul insusi si Divinitatea devenind postmoderne.
New Orleans devine un fel de Bagdad redivivus din O mie si una de nopti, intrucat personajul colectiv al romanului este tocmai timpul desavarsit al povestilor. Finalul este relativ previzibil: dupa ce Raul a fost starpit, totul se-ncheie cu un Mardi Gras exorcizator, dupa care cele doua femei mesianice fondeaza cafeneaua Noul Ierusalim, axata pe calatorii in ciberspatiu. Mesi@ este un roman despre tanjire si proiectii fantasmatice, despre credinta si sminteala, despre omenesc si supraomenesc, despre senzualitate si perindare exhibitionist-voyeurista pe si prin Internet (motto-urile romanului, din Vechiul Testament, Bob Dylan si Evangheliile de la Nag Hammadi, pledeaza, la randul lor, pentru babilonia vremurilor incrucisate). Greu de incadrat si clasificat (mai cu seama datorita carnavalescului sau debordant si incalcit), si mai greu de gasit un citat adecvat, in stihia de fraze buclate, rasucite, mirifice. Totusi, iata optiunea mea (de data aceasta, o singura propozitie, dar una in toata legea): "Ingerii sunt adevarate librarii specializate". Dixit.
