“Cine dracu’ te crezi?”, Bruxelles. “I want you fired”. “Vreau să fii concediat”. Sunt cuvintele din excelentul discurs al parlamentarului britanic Nigel Paul Farage, discurs care a făcut înconjurul lumii. Întrebarea se poate adresa de Uniunea Ardelenilor şi Bănăţenilor către Bucureşti “Who the Hell Do You Think You Are, Bucharest?”.
Frumuseţea discursului lui Nigel Paul Farage este discursul însuşi; o topică perfect organizată, un conţinut concis, retorică, patos, toate tipice şcolii britanice, anglo-saxone. Ce face deosebit acest discurs este că a avut loc în faţa lui Herman van Rompuy, Manuel Barosso, Martin Schultz, Angela Merkel, mulţi alţi “big shots” (mari mahări) ai Parlamentului şi Comisiei Europene. Da, Nigel Paul Farage face parte din Mişcarea Euroscepticilor, dar ce transmite tuturor europenilor este îndrăzneala Bruxelles-ului care, prin comenzi, încearcă să schimbe modul de viaţă, de organizare, specific fiecarei ţări, regiuni, membre a UE.
Privind Transilvania, este exact ce se întâmplă de 94 de ani în România vis-a-vis de Ardeal şi Banat, care primesc comenzi şi legi venite de la Bucureşti. De când mă ştiu îmi este imposibil să înţeleg cum Bucureştiul încearcă să ne comande nouă, în Ardeal şi Banat, modul în care trebuie să ne administrăm teritoriul, cum să trăim, cum să ne organizăm viitorul copiilor noştri. O mare dezamăgire a Uniunii Ardelenilor şi Bănăţenilor (UAB), este comunitatea maghiară. Toate partidele maghiare, UDMR, PCM, PPMT nu vor face nimic în Ardeal şi Banat, fără comunitatea latină (azi încă română), majoritară în aceste două regiuni. Ultimul recesământ din 2011 arată că ungurii mai au o populaţie de 1.248 000.
Cu un uriaş trend descendent în viitorul apropiat. Sociologii spun că, în patru ani, ungurii vor ajunge cu o populaţie de sub un milion. Posibil. Totuşi, ungurii doresc în continuare să meargă pe aceaşi linie, să decidă singuri viitorul acestui ţinut. O greşeală imensă. Ultima găselniţă este federalizarea, venită de la PPMT. Tardiv. În cercul în care am crescut la Cluj se vorbeşte de federalizarea României cu mult înainte de 1990, înainte de emigrarea mea în SUA, 15 decembrie, 1986. Ideile vin de la unii unguri pe care îi cunosc personal. Câţiva fac parte din mişcarea “Provincia”. I-am cunoscut fiind invitat la o întâlnire aniversară a mişcării.
Nu voi înţelege de ce şi-au dat numele de “Provincia”. Să fie oare dimesiunea mică a ideilor lor ? Se confirmă ce mi se spune de prietenii din Budapesta, unii din Parlamentul Maghiar: “…este o diferenţă imensă între ungurii din Ungaria şi cei din Ardeal şi Banat, în valori şi modul de gândire”. Revenind la Nigel Paul Farage în Bruxelles şi Strasbourg, sunt un european convins. Tocmai diferenţele între ţările europene mă fac să iubesc mai mult continentul în care m-am născut, m-am format, exist. Îi cunosc bine istoria, cultura, valorile. Cred profund în viitorul paşnic al Europei mele, care să-şi păstreze un specific al regiunilor.
