Turkmenii, care nu au cunoscut decat totalitarismul sovietic si apoi totalitarismul lui Niazov, isi aleg duminica presedintele cu speranta unei noi ere pentru acest stat rupt de lume de doua decenii. Turkmenistanul constituie insa o miza considerabila pentru marile puteri, China, Statele Unite, Europa si Rusia, datorita imenselor sale rezerve de gaze – 2.900 miliarde de metri cubi – inca prea putin exploatate.
2,5 milioane de alegatori vor avea de ales intre sase pretendenti, o premiera in aceasta tara din Asia Centrala obisnuita cu candidat unic apoi cu presedintia pe viata a lui Saparmurat Niazov, decedat in decembrie trecut. Jocurile sunt facute, arata analistii, intrucat victoria presedintelui interimar, Gurbanguli Berdimuhammedov, este sigura. Dupa 21 de ani petrecuti in sistemul de domnie megalomaniaca, cel chemat pentru a deveni "turkmenbasi" (seful tuturor turkmenilor) pare sa detina ferm fraiele puterii.
Daca victoria lui Berdimuhammedov pare asigurata la scrutinul prezidential de duminica, deschiderea tarii spre investitorii straini ramane ipotetica. Momentan, favoritul declara ca va mentine contractele de livrari existente, un discurs care nu multumeste Rusia, catre care Turkmenistanul practica tarife preferentiale. Decesul atotputernicului presedinte pe viata, Niazov, a reactivat visul american si european privind realizarea unui gazoduct prin paradisul energetic de la Caspica, ceea ce ar permite reducerea dependentei europene fata de gazul rusesc.
In prezent, Turkmenistanul este dependent de Rusia, toate conductele care ies din tara fiind controlate de gigantul rus Gazprom, cu exceptia celui spre Iran, dar cu capacitate redusa. Secretarul de stat american adjunct pentru Asia Centrala si de Sud, Richard Boucher, declara recent ca ideea unei multitudini de gazoducte raspunde in realitate intrebarii "cum sa se asigure suveranitatea, independenta unei natiuni".
China, care joaca un rol din ce in ce mai important in Asia Centrala, sustine ca, in ce o priveste, a obtinut, contrar occidentalilor, angajamente la Ashabad. Potrivit ambasadorului chinez in capitala turkmena, incepand cu 2009, timp de 30 de ani, Turkmenistanul va vinde Chinei 30 de miliarde de metri cubi de gaz anual. In realitate, nu pot fi onorate promisiunile facute Chinei fara a pune in discutie angajamentele cu Rusia, iar Moscova apare foarte bine plasata pentru a mentine acest statu quo cel putin pe termen mediu. In caz contrar, Gazprom va avea probleme in a-si respecta contractele cu europenii, a caror incredere a fost deja zdruncinata de "razboaiele" energetice ruso-ucrainean si ruso-belarus din ultimul an. Dar alte state pot veni sa tulbure jocul.
