Bunicii şi străbunicii lor şi-au pierdut aproape toată averea fiind nevoiţi să o cedeze “poporului”. Unii dintre ei, cei care nu au plecat la timp din ţară, au trăit o viaţă sub comunism purtând stigmatul de burghezo-moşieri.
Când a venit ,în sfârşit, timpul să li se facă dreptate cineva a spus că “proprietatea este un moft”. Iar acum, după 21 de ani de “capitalism” este momentul să fie iar batjocoriţi.
De această dată în cel mai pur stil capitalist, cu cele mai pure metode ale economiei de piaţă. Cu acţiuni, fonduri de investiţii, cotaţii , cumpărări şi răscumpărări.
Vorbesc, desigur, despre foştii proprietari care, din păcate pentru ei, au ales să fie despăgubiţi cu acţiuni la Fondul Proprietatea. Au primit mai întâi una sau mai multe hârtii fără valoare pe care statul, în mărinimia lui , s-a gândit să le coteze la un leu.
Un leu pe acţiune, aceasta este valoarea nominală a titlurilor Fondului Proprietatea. Ani la rândul aceste hârtii au fost doar nişte hârtii pentru că nu puteau fi nici vândute nici cumpărate.
A venit apoi momentul în care Varujan Vosganian, vaşnic urmaş al Brătienilor, a decis să mai dea o şansă păgubiţilor. Doar că această “şansă” s-a transformat curând în neşansă pentru ei ,aparenta legalizare a tranzacţiilor cu titluri FP pe aşa numita “piaţă gri” nefăcând altceva decât să amâne listarea fondului la Bursă.
Au profitat ,desigur ,doar câţiva. Unii care au speculat disperarea anumitor proprietari şi le-au cumpărat tilurile cu 0,2-0,3 lei/acţiune(este notoriu cazul fostului ministru Ionuţ Popescu) şi alţii care au primit salarii uriaşe pentru a administra, chipurile, Fondul (doamna Lulache, unul dintre preşedinţi, câştiga 17.000 de euro pe lună).
Acum, când, în sfârşit, au fost listate titlurile la Bursă (binenţeles în plină criză economică) preţul lor este la jumătate faţă de valoarea nominală(0,5 lei faţă de 1 leu/acţiune) însă, atenţie, de cel puţin două ori peste valoarea la care au cumpărat, cu ajutorul de netăgăduit al guvernului liberal, băieţii deştepţi. Şi va mai scădea. Detalii aici.
Foştilor proprietari nu le mai rămâne decât să vândă în pierdere pentru că altfel riscă să piardă în continuare. Lucru pe care îl şi fac.
Stop loss pentru ei dar “start win” pentru “băieţi”.
