Localitatea Caraorman din Delta Dunării este una dintre cele mai atractive destinaţii din această parte a ţării. Turiştii sunt cuceriţi aici nu doar de frumuseţea şi de simplitatea locului, ci şi de preţurile mici la cazare.
Caraorman poate fi locul perfect în care se poate petrece o vacanţă de vis, datorită locurilor surprinzătoare în care întâlneşti atât imensitatea apelor, dar şi pe cea a dunelor de nisip şi a pădurii cu arbori mediteraneeni seculari. Acest sat mai păstrează însă câteva urme ale construcţiilor aberante ale regimului comunist. În ultimul deceniu al regimului, Ceauşescu a investit în preajma pădurii Caraorman, monument al naturii înscris în patrimoniul universal, peste 10 milioane de dolari. Imensul şantier care se întindea pe 256 hectare avea drept scop extragerea nisipului, care urma să fie utilizat în turnătoriile din ţară. În 1990, noile autorităţi au închis acest şantier, dar abia în 1999 au alocat bani pentru refacerea dunelor de nisip, de o importanţă ecologică foarte mare datorită faunei şi florei care nu se mai întâlnesc în alte locuri.
O localitate cochetă
Prima impresie a turistului care călătoreşte dinspre Crişan spre Caraorman, cu o ambarcaţiune, pe canalul ce poartă numele satului şi al pădurii este creată de ruinele unui şantier. Când intri în sat, imaginea se schimbă brusc. Caraorman este o localitate cochetă în care s-a conservat foarte bine specificul localităţilor din Deltă. Uliţele sunt croite prin nisip, casele sunt simple, dar foarte frumoase. Este vorba de imobile mici, albe, cu decoraţiuni albastre şi acoperiş de stuf, cu anexe construite din lemn şi stuf şi grădini pline de flori. Numele satului înseamnă, în limba turcă, pădurea neagră, inspirat de numele pădurii din vecinătatea satului. Cei aproximativ 490 de locuitori ai satului sunt ucraineni, oameni gospodari şi ospitalieri, care se ocupă, în principal, cu pescuitul şi cu agricultura. Câţiva săteni şi-au modernizat locuinţele şi le-au acreditat pentru practicarea turismului. În această localitate sunt 30 de locuri de cazare, iar preţurile pentru serviciile turistice sunt la jumătate faţă de cele din satul vecin Crişan, unde există o tradiţie mai veche în acest sens şi foarte multe baze turistice.
Paradisul pescarilor
De ce ar trebui să opteze turiştii pentru petrecerea vacanţei în localitatea Caraorman? În primul rând, pentru preţurile la cazare şi masă. Cazarea costă între 50 şi 70 de lei pe zi, iar pentru masă se plătesc între 30 şi 50 de lei pe zi. În plus, turiştii ajunşi în vacanţă la Caraorman vor găsi confort de două-trei stele în casele modeste şi o linişte greu de descris. Pescarii bătrâni ai satului, cu bărbi albe, îşi manifestă, fără rezerve, bucuria de a primi oaspeţi, pe care-i ospătează cu mâncăruri pescăreşti. În preajma satului, dunele de nisip oferă un peisaj pe care nu te aştepţi să-l găseşti în inima Deltei. Turiştii care ajung în vacanţă la Caraorman spun că, şi dacă nu eşti pescar, aici te poţi contamina de această “boală”. Pescarii ajunşi în acest sat au un număr mare de posibile destinaţii. În primul rând, canalul Caraorman. Aici crapii, somnii, bibanii, şalăii şi avaţii cad uşor pradă uneltelor pescarilor iscusiţi. Pe lacurile Iacub, Lumina, Vătafu, Puiu, Roşu, Puiuleţ, Macovei, Cuibul cu Lebede, aflate în apropierea satului, se prinde adesea ştiucă.
Dacă nu eşti pescar, poţi hoinări cu barca printre nuferi şi plauri, iar coloniile de păsări sălbatice domină peisajul mirific dintre ape. În pădurea Caraorman, o mare curiozitate sunt lianele cu o lungime de 25 metri. Liane şi alte plante agăţătoare, cum ar fi viţa-de-vie sălbatică, iedera, hameiul şi curpenul conferă acestei păduri un aspect subtropical. Dintre arborii inventariaţi de specialişti în pădurea Caraorman enumerăm stejari seculari de peste 25 de înălţime, ulmi, salcii, plopi albi şi negrii, arini, frasini pufoşi, aceştia din urmă fiind o raritate botanică. În pădurea Caraorman cuibăreşte vulturul codalb, iar în punctul cunoscut sub numele de „Fântâna Vânătorilor” se găseşte cel mai mare stejar din Deltă. Datorită crengilor care îmbrăţişează solul, acesta se numeşte “stejarul îngenuncheat”, are o vârstă de 400 de ani şi o circumferinţă de patru metri.
