Summitul UE-Rusia, bianual, este al 32-lea, dar în acest caz a fost redus la doar câteva ore de discuţii între Putin şi cei doi lideri ai Uniunii Europene, preşedintele Consiliului, Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.
La Bruxelles, scurtarea acestei reuniuni a fost motivată prin anularea dineului prevăzut pentru luni în dorinţa de concentrare asupra esenţialului, în favoarea unei dezbateri „pe care o sperăm onestă şi transparentă” asupra relaţiilor ruso-europene care „traversează o perioadă de sfidări”, potrivit lui Olivier Bailly, purtător de cuvânt al Comisiei. Aşteptările sunt modeste, având în vedere că precedentele summituri UE-Rusia cu participarea lui Putin „nu au funcţionat niciodată prea bine”, un diplomat european precizând că „preşedintele rus nu acordă mare credit liderilor de la Bruxelles”, pe care îi tratează cu distanţă şi dispreţ şi care, în plus, se află la final de mandat.
În versiunea rusă, cea a ambasadorului rus Vladimir Cihov, „nu va fi un summit asupra Ucrainei”. În versiunea europeană, cea a unui purtător de cuvânt al preşedintelui Comisiei, „va fi o dezbatere asupra integrării regionale şi este evident că avem de transmis un mesaj privind Ucraina”.
Marţi, 28 ianuarie, va fi oricum un summit sub tensiune la Bruxelles între, pe de o parte, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso şi pe de alta, preşedintele rus, Vladimir Putin şi ministrul său de Externe, Serghei Lavrov. La discuţiile care vor dura doar trei ore, va asista şi şeful diplomaţiei europene, Catherine Ashton. O durată extrem de scurtă, dineul de închidere a fost anulat şi numărul consilierilor foarte restrâns, semn al voinţei comune de evitare a scurgerii de informaţii asupra „discuţiilor oneste” anunţate de Bruxelles. Dar Putin ştie foarte bine că este improbabil un răspuns ferm din partea UE, pentru că cei 28 sunt în dezacord asupra modului de gestionare a relaţiilor cu Moscova. În timp ce Cipru şi Grecia văd în Rusia un văr cultural, iar Italia vede un partener energetic, Estonia, Letonia şi Lituania văd un vechi despot, dotat cu instincte de intimidare.
Suspiciune
Pentru Michael Emerson, cercetător asociat la Centrul pentru Studii politice europene, care a publicat un studiu privind recentul eşec al parteneriatului oriental al UE, „relaţiile între Europa şi Rusia cad în confruntare şi suspiciune cele mai serioase de la finele Războiului Rece, poate cu excepţia din 2008 şi a războiului din Georgia”.
Tehnica diplomaţiei ruse constă în minimalizarea importanţei acestei a 32-a întâlniri bilaterale şi a divergenţelor dintre Moscova şi Bruxelles. Pentru Moscova, adevăratele teme ale summitului de marţi sunt problemele economice, comerciale şi energetice, ca şi măsurile de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii ruşi. În schimb, pentru Herman Van Rompuy, la acest summit se impune problema ucraineană.
Aflat în vizită la Varşovia, el a condamnat sever sâmbătă „brutalitatea autorităţilor contra manifestanţilor în mare parte paşnici”. „Nimeni nu poate împiedica poporul ucrainean să îşi vadă visele realizate într-o zi”, a adăugat preşedintele Consiliului European relansând o formulă uitată la Bruxelles – „uşa noastră rămâne deschisă”.
Subînţeles, pentru acordul de asociere respins în noiembrie de preşedintele Viktor Ianukovici, care a preferat o înţelegere cu Moscova, asortată cu promisiunea unui credit de 15 miliarde dolari şi de o puternică reducere a preţului la gaz. Pentru responsabilii europeni, ale căror ultime întâlniri cu Putin au abordat probleme de politică externă, de energie şi de libertăţi publice, este vorba acum de a şti „cât de departe poate merge”. Condamnările regimului Ianukovici şi a practicilor sale declanşează în mod obişnuit acuzaţii de „ingerinţă” şi de incitare la „haos” din partea autorităţilor ruse. Ceea ce le permite să evite dezbateri asupra propriilor metode de ingerinţă, dar şi asupra viziunii lor privind viitorul spaţiului post-sovietic şi a relaţiilor pe care Moscova le-ar putea întreţine cu Uniunea Europeană.
Proiecte eşuate
La Bruxelles, mulţi prevăd naşterea unei vaste zone de liber-schimb paneuropeană „de la Lisabona la Vladivostok” şi a unei iniţiative pentru o „mare Eurasie”, susceptibilă, potrivit lor, să includă Rusia şi să contribuie la modernizarea ei. Un „parteneriat pentru modernizare”, semnat în 2010, a fost însă ultimul rezultat tangibil al summiturilor dintre cele două tabere. În ajunul celui de-al 32-lea summit, capitalele europene doreau în orice caz să evite orice polarizare. „Criza ucraineană nu trebuie să ducă la o înfruntare Est-Vest”, avertiza şeful diplomaţiei britanice, William Hague. La Berlin, ministrul de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a publicat un comunicat comun afirmând că o ieşire politică din criza ucraineană este posibilă. Iar joi şi vineri, Catherine Ashton se va afla la Kiev. Oficial, în acest stadiu nu se pune încă problema sancţiunilor contra liderilor ucraineni. Ele divizează cei 28 şi ar complica şi mai mult relaţia cu Moscova în momentul polemicilor legate de drepturile omului şi homofobiei în Rusia. „Siria, Iran, Israel-Palestina, aceste mize diplomatice necesită de asemenea să menţinem relaţiile cu Putin”, arată un expert de la Bruxelles.
Jocurile lui Ianukovici
În Ucraina, în pofida propunerilor preşedintelui de a împărţi puterea cu liderii opoziţiei, protestele de stradă continuă şi ministrul Justiţiei anunţa ieri posibila instaurare a stării de urgenţă. Ministrul de Interne aprecia la rândul său că negocierile nu au dus la un acord politic, care nu este posibil cu o opoziţie depăşită de radicalizarea mişcării protestatare şi a ameninţat că va folosi forţa contra „extremiştilor”. Marţi va avea loc o sesiune extraordinară a Parlamentului, ceea ce aduce cu „un joc tactic”.
Ianukovici a arătat Occidentului voinţa sa de a găsi un compromis în timp ce opoziţia a constatat că Ianukovici este pregătit să împartă puterea. Şeful statului şi aliaţii săi ar mai putea ceda încă în faţa hotărârii străzii şi de teama sancţiunilor internaţionale. Adică ar putea ceda o parte a puterilor sale unui guvern de opoziţie până la finele mandatului său prevăzut pentru 2015. Şi cu condiţia de a nu fi urmărit apoi în justiţie.
