16 C
București
marți, 28 septembrie 2021

Un procuror care isi face treaba

Patrick Fitzgerald nu e un tip vesel si nici foarte comunicativ, ba chiar iti da fiori cand il vezi de aproape. Despre el circula vorba ca a stat 14 ani la New York intr-un apartament in care nu a apucat sa traga gaze, pentru ca statea mai mult la serviciu, unde avea haine de schimb in birou. Fitzgerald este cel mai renumit dintre cei 93 de procurori federali americani si ultima lui isprava e arestarea guvernatorului de Illinois, Rod Blagojevich. Celebritatea i-a fost adusa de procesele impotriva clanului mafiot Gambino, impotriva islamistului Omar Abdel Rahman si de cazul "Plame", unde a cercetat modul in care a fost deconspirata o agenta CIA. In acest caz a reusit sa-i enerveze pe ziaristi dupa ce a insistat ca reportera Judith Miller de la New York Times sa-si deconspire sursele, mergand pana la a o ameninta cu inchisoarea. Apoi i-a enervat la culme pe republicani pentru ca l-a inculpat pe seful de cabinet al vicepresedintelui Cheney, Lewis Libby. Cum acuzatia initiala de deconspirare nu mai statea in picioare, acesta a fost totusi trimis la inchisoare pentru ca a incercat sa induca in eroare ancheta. Presedintele Bush l-a gratiat pe Libby, iar Fitzgerald s-a declarat nemultumit de tratamentul preferential acordat de presedinte omului sau. Cum spuneam, procurorul Fitzgerald nu e un tip vesel si e priceput in a-si face dusmani. Cine il tine insa in brate? Ca si ceilalti 93 de procurori federali, Fitzgerald este numit de presedinte. In cazul sau, chiar Bush l-a numit in functie. si tot Bush il putea inlocui. De altfel, Bush a inlocuit in 2006 alti sapte procurori federali pe care tot el ii numise. Senatul s-a scandalizat, desi nu e primul presedinte care inlocuieste procurori federali, ba chiar era o practica banala in trecut, doar ca acum s-a considerat ca presedintele trebuie sa justifice destituirile. Dar nici Bush nu a avut curaj sa se atinga de Fitzgerald. Pentru ca e credibil in ce face. Pe scurt, isi protejeaza propria credibilitate.

A fost trimis la Chicago pentru a se lua la tranta cu coruptia politica din Illinois, un stat celebru pentru dominatia exercitata de familii politice si pentru obscuritatea politicii de acolo. si nu se poate spune ca a tras mata de coada. Guvernatorul republican George Ryan a fost condamnat la sase ani de inchisoare pentru ca a luat mita si a incercat sa obstructioneze o ancheta asupra unei scheme frauduloase cu licente pentru camionagii. Condamnarea lui Ryan a facilitat ascensiunea guvernatorului democrat Blagojevich. Acum si acesta este anchetat de Fitzgerald pentru ca a incercat sa vanda scaunul de senator lasat liber de Barack Obama (guvernatorul statului poate numi un alt senator daca locul devine vacant). De fapt, Blagojevich nici nu a apucat sa faca ceva concret, doar ca procurorul a avut informatii, i-a pus telefonul sub ascultare si vrea sa probeze intentia. Ce hohot de ras trebuie sa strabata acum culoarele politicii romanesti: doar pentru atat? Ce este remarcabila e atitudinea din jurul cazului. Nimeni nu il apara pe guvernator, toti il preseaza sa-si dea demisia, iar presedintele ales Obama a incercat in fel si chip sa nu para macar implicat, a demarat o ancheta interna in cadrul echipei sale pentru a proba daca a existat vreo implicare in planul lui Blagojevich.

Asta spune multe despre respectul si frica pe care le inspira procurorul Fitzgerald, adica un tip numit de catre un presedinte si care ar trebui sa fie reconfirmat in functie chiar de catre Obama. Am avut ocazia sa ma intalnesc cu Fitzgerald in timpul unei burse pe care am avut-o din partea German Marshall Fund. Era in timpul procesului lui Libby si l-am intrebat daca crede ca lui Bush ii pare rau ca l-a numit in functie si daca se asteapta ca acel caz sa-i incheie cariera. Manca o gogoasa pe care o inmuia din cand in cand in cafea, a scrasnit din dinti si mi-a raspuns ca nu e treaba lui sa se gandeasca la asta: trebuie sa-ti faci treaba, nu sa te gandesti mereu pe cine deranjezi. Venit dintr-o tara in care procurorii sunt obsesiv atacati in functie de orientarea politica a "clientilor", mi s-a parut ca Fitzgerald avea ceva supranatural. Era ceva fanatic in atitudinea sa, parea un fel de iezuit care incearca sa-si salveze sufletul. A repetat de cateva ori "trebuie sa-ti faci treaba, trebuie sa-ti faci treaba". Imi aduc aminte de acea intalnire de cate ori se discuta aici despre modul cum sunt numiti procurorii. Ca un tip care e numit de un presedinte si poate fi demis de el oricand, Fitzgerald ar fi trebuit sa fie invidios pe puterile unui Ion Amarie, de pilda, nefericitul care a condus PNA mai mult de doi ani, dupa o lege care il facea de neinlocuit si care nu a anchetat nici un inalt oficial, intr-o tara care e un fel de Chicago la puterea 20. Dar, in fapt, nu ar avea de ce sa fie invidios. Diferenta este data de o etica a muncii si de un mediu in care oamenii respecta autoritatea. Etica muncii si respectul constituie un tandem. Nu il poti respecta pe Amarie, oricat de independent ar fi pe hartie. Dar nici un om capabil si onest in locul lui Amarie nu poate performa intr-o tara in care ziaristii ii apara pe inculpati pentru ca sunt opozantii lui Basescu, fara sa discute un minut despre dovezi si substanta cazului.

Ultima oră
Pe aceeași temă