În gimnastica feminină, în cei aproape 25 de ani pe care i-a petrecut la cârma lotului reprezentativ, antrenorul coordonator Octavian Bellu a împământenit o vorbă: „Important e să ne facem treaba”, adică ceva care se poate traduce prin „să nu greşim”. Aşa se face că multă vreme, mai exact atâta vreme cât la cârma reprezentativei s-a aflat cuplul Bellu – Bitang, fetelor noastre le-a fost suficient „să-şi facă treaba” şi au urcat pe podium, atât cu echipa cât şi pe aparate sau la individual compus. La Campionatele Mondiale de la Rotterdam, încheiate în urmă cu câteva zile, gimnastele noastre „şi-au făcut treaba”, dar au urcat pe podium doar acele gimnaste care nu numai că şi-au făcut treaba, dar au avut şi exerciţii valoroase, cu grad de dificultate ridicat.
Practic, dificultatea la limita inferioară a multora dintre exerciţiile prezentate de românce a făcut ca echipa noastră să nu conteze în lupta pentru medaliile mondiale la această ediţie a CM. Mulţi s-au mirat, desigur, că rusoaicele sau chinezoaicele sau americancele au primit note mari în ciuda faptului că ori au căzut, ori s-au dezechilibrat, ori au ezitat, în timp ce româncele au fost notate mult mai modest, chiar dacă ne-au încântat privirile de nespecialişti cu exerciţii fără greşeală. Problema a fost că, în anii în care Bellu şi Bitang au lipsit de la naţională, valoarea tehnică a exerciţiilor gimnastelor noastre a scăzut, în timp ce adversarele, ţinând pasul cu noile reguli de punctaj, au avut grijă să crească în valoare. Partea bună este că, în momentul de faţă, există multe componente talentate la lotul reprezentativ, care au capacitatea de a se adapta noilor cerinţe ale staff-ului tehnic. Nu întâmplător Ana Porgras a cucerit titlul mondial la bârnă, iar Diana Chelaru a obţinut medalia de argint la sol. Cu siguranţă că şi celelalte gimnaste ale noastre vor creşte în valoare şi într-un an echipa României va conta din nou în lupta pentru podiumul mondial.
